Geneza 15
15
Sămânța lui Avram
1După aceste întâmplări,
Cuvântul Domnului, din zări,
Pân’ la Avram veni, de sus,
Și-ntr-o vedenie i-a spus:
„Avrame! Nu te-nspăimânta!
Sunt scutul tău. Răsplata ta,
În fața Mea, e foarte mare.”
2Avram răspunse: „Doamne, oare
Ca să primesc, ce aș putea,
Căci am să mor făr’ a avea
Copii? Moștenitorul, peste
Tot ce am eu, Elizer este,
3Cel din Damasc.” El a mai zis:
„Sămânță, precum mi-ai promis,
Eu, de la Tine, n-am văzut,
Iar cel în casa mea născut –
Argatul meu – mă moștenește
Și tot ce am, el dobândește.”
4Atunci, Cuvântul i-a vorbit:
„Nu de el fi-vei moștenit.
Cel cari din tine-o să se nască,
Urmează să te moștenească.”
5L-a scos afară și i-a spus:
„Privește cerul! Colo sus!
Numără stelele, de poți,
Sau, într-un calcul, să socoți
Câte, pe bolta sa, vor sta –
Așa va fi sămânța ta!”
6Avram, pe Domnul, L-a crezut,
Iar crezul său i-a fost știut,
De Cel ce-i mai presus de fire,
Precum că e neprihănire.
Țara făgăduită seminței lui Avram
7Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt!
Eu doar, după al Meu cuvânt,
Te-am scos din Ur și din Haldeea.
Când ai plecat din țara ‘ceea,
Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta
Pentru că-ți dau țara aceasta.”
8Avram, pe Domnul, L-a-ntrebat:
„Prin ce voi fi-ncunoștiințat,
Că am să fiu stăpân în țară?”
9Domnul, atunci, i-a vorbit iară:
„Să iei o juncă de trei ani,
O capră și-un berbec – ca ani,
Sa fie cu junca la fel –
O turturea și-un porumbel.”
10Avram, pe toate, le-a luat
Și-n două, el le-a despicat.
A pus fiecare bucată
În fața alteia. Dar iată,
Pe păsări nu le-a despicat.
11Păsări de pradă au zburat
Și peste stârvuri au venit,
Însă Avram le-a izgonit.
12În zare, soarele-a apus.
De-un somn adânc, a fost răpus
Avram – apoi s-a-nspăimântat,
În întuneric cufundat.
13„În vremile ce au să vină” –
Domnul a spus – „va fi străină,
Sămânța ta, în altă țară.
Roabă va fi și grea povară –
În patru secole-ncheiate –
Are a-i apăsa pe spate.
14Dar neamul cari robi i-a luat,
De Mine, fi-va judecat.
Iar când ieși-vor din robie,
Primi-vor multă bogăție,
Dobândind multe avuții.
15Tu vei pleca – așa să știi –
Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace.
Până atunci însă, voi face
Să ai o viață împlinită
Și-o bătrânețe fericită.
16Și patru neamuri se vor scurge,
Până când iarăș’ vor ajunge
În țara care le-o dau lor.
Căci răul Amoriților,
De pe al țării larg cuprins,
Încă nu este prea întins.”
17Când soarele a asfințit,
O beznă grea s-a-nstăpânit,
Și-un fum – precum cel de cuptor –
S-a repezit, fulgerător,
Prin animalele-așezate,
De-Avram – prin cele despicate.
18Un legământ a încheiat
Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat:
„Dau țara, seminției tale.
Ea se întinde de din vale
De Nilul Egiptenilor,
Și-atinge unda apelor
Marelui fluviu Eufrat.
Pământu-acesta minunat,
Îl dau pentru al tău popor.
19Acum e al Cheniților,
Al neamului de Cheniziți,
De Cadmoniți și de Hetiți;
20Este al Fereziților,
Precum și-al Refaimiților,
21Al neamului de Amoriți,
A celor ce sunt Canaaniți,
Precum și-al Ghirgasiților
Și-n fine-al Iebusiților.”
Currently Selected:
Geneza 15: BIV2014
Označeno
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca