Prioritățile ÎmpărățieiMostră

IERTAREA ESTE PRIORITARĂ VINDECĂRII

IDEI DE BAZĂ

• Patru oameni l-au adus la Isus pe prietenul lor, slăbănog, pentru a fi vindecat. Isus Se ocupă întâi de toate de păcatele lui.

• Prioritatea lui Isus este întotdeauna sufletul omului, care rămâne veșnic. Vindecarea fizică poate însoți vindecarea spirituală, dar acest lucru nu este neapărat obligatoriu.

• Credința și dragostea celor ce l-au adus pe slăbănog la Isus a avut un rol important în iertarea și vindecarea lui.

Acest om olog și prietenii lui erau convinși că problema prioritară a lor era de natură trupească, neputința fizică a acestui bolnav. Isus, cunoscând inima lui, știe că are o problemă prioritară bolii sale fizice, și anume boala spirituală adusă de păcat. Pentru că în Împărăția lui Dumnezeu sănătatea spirituală este prioritară sănătății fizice, Isus Se ocupă cu prioritate de păcatul acestui om, rostind iertare pentru el. Trupul nostru fizic este temporar, în timp ce sufletul e veșnic. Dacă el ar fi fost eliberat doar de o neputință trupească, după un anumit număr de ani ar fi murit în păcatul lui, iar sufletul ar fi sfârșit în Iad. Primind însă cu prioritate iertarea de păcatele sale, sufletul lui a fost eliberat și vindecat de boala spirituală, și chiar dacă ar fi fost să moară slăbănog, ar fi fost mântuit. Ce folos să fii toată viața „sănătos tun” și să ai de toate, dar în finalul vieții, sufletul să sfârșească în Iad, unde este chin și durere veșnică? Fără ajutorul celor patru prieteni care l-au adus la Isus, slăbănogul avea șanse minime să primească iertare și vindecare. Ajutorul celor din jur a fost necesar pentru a ajunge în prezența lui Isus, după care El a știut cum să Se ocupe de omul acela, în așa fel încât atunci când a plecat, să plece iertat și transformat.
Din păcate, sunt mulți, chiar dintre creștini, care schimbă prioritățile și apelează la ajutorul celor din jur pentru intervenții pământești, dar cele spirituale sunt mereu ascunse și amânate, măcar că de multe ori, boala și suferința trupească se datorează chiar unei boli spirituale. Această întâmplare ar trebui să ne încurajeze să-i aducem la Isus pe cei care au boli spirituale, chiar dacă uneori nici nu sunt conștienți de acest lucru.