Ziua 5: Dumnezeu vrea microfonul înapoi.

Te-ai chinuit vreodată să suporți un discurs funerar care a durat de 10 ori mai mult decât ar fi trebuit? Eu am trecut pe-acolo. Ce au microfoanele de îi fac pe oameni să piardă complet noțiunea timpului?

>Unchiul tău care nu se mai oprește din vorbit nu este singurul vinovat de acapararea înmormântării. De obicei, și noi facem la fel când vine vorba despre experiențele noastre cu moartea. Le jelim, le amintim, le plângem — dar nu acordăm atenție timpului. Rămânem blocați în doliul nostru și refuzăm să mergem mai departe.

Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu vrea microfonul înapoi.

Înmormântarea trebuie să continue. Așa că, El ne înghiontește ușor pentru a ne conștientiza că încă ne ținem strâns de durerea noastră. El ne încurajează să-i dăm drumul și să mergem mai departe. Înmormântarea trebuie să aibă loc, dar nu se poate dacă insistăm să retrăim pierderea pentru totdeauna.

În Psalmul 23, David a scris bine-cunoscutele cuvinte, „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de rău, căci Tu ești cu mine.” Observați că David a vorbit despre mersul prin vale. Văile întunericului și ale morții nu sunt menite să fie case pe termen lung. Sunt menite să fie străbătute, nu locuite permanent. Străbaterea lor poate dura o vreme, dar ar trebui să existe progrese.

Nu încerc să-ți spun cum să jelești, ci vreau să-ți amintesc că tu ești încă în lumea celor vii, chiar și atunci când îi plângi pe cei morți. Te așteaptă o lume mare și frumoasă, iar tu ești parte din ea. Nu sta acolo, ținând microfonul prea mult timp, căci astfel vei rata ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru tine. Poți ajunge să faci din pierderea ta focusul existenței tale, în loc să fie un punct de referință a călătoriei.

Eu sunt ultimul care să-ți spună când este timpul potrivit ca tranziția de la durere la înmormântare să aibă loc.

Așa că, întreabă-te dacă nu cumva Dumnezeu te-a înghiontit pentru a-I da microfonul. Îți spune că anotimpurile se schimbă, că este timpul să termini discursul memorial și să pășești spre viitor? Dacă nu, ia-ți timp pentru a plânge.

Dar dacă da, lasă ca harul Său să te conducă mai departe.