Ziua 3: Durerea este pământ sfânt.

Orice părinte îți poate spune că este sfâșietor să asculți strigătele propriului copil. Părinții sunt pregătiți să aibă grijă de copiii lor. Durerea copiilor trezește compasiune, chiar dacă „durerea” lor este doar un refuz încăpățânat de a-și închide ochii pentru a dormi.

În același fel, durerea noastră rezonează în inima lui Dumnezeu. Lui Îi pasă întotdeauna și este mereu aproape. El nu este un stăpân crud și distant care își are locuința în cer, căruia să-I pese doar de realizările noastre sau dacă am păcătuit azi.

Lui Îi pasă de noi. El înțelege prin ce trecem. El împărtășește emoțiile noastre.

Biblia vorbește frecvent despre cum Dumnezeu „aude strigătele noastre” sau „vede suferința noastră.” Micile morți prin care trecem mișcă inima lui Dumnezeu. Pentru El suntem infinit de valoroși, așa că El ne împărtășește durerea. Chiar dacă este o moarte relativ mică în ochii altor oameni — poate nu ai promovat sau mașina ta a fost spartă sau ai primit o scrisoare de respingere de la un editor sau un animal de companie al familiei tale a murit — aceste experiențe cu moartea sunt importante pentru Dumnezeu.

Înainte ca Isus să-L învie pe Lazăr din morți, s-a întâlnit, mai întâi, cu surorile celui mort, Marta și Maria. Desigur, ele aveau inima zdrobită. Erau chiar mânioase. Poți auzi asta în vocile lor in Ioan 11. La un moment dat, când Isus a văzut durerea Mariei și a celorlalți, a fost cuprins de compasiune și a început să plângă.

Realizezi cât de mult spune asta despre inima lui Dumnezeu? Isus a știut că îl va învia pe Lazăr din morți — și totuși a plâns. Durerea a fost importantă pentru El. El nu a ignorat pierderea; a validat-o. A stat cu ei în suferința lor și le-a împărtășit lacrimile.

De ce ar conta lacrimile noastre pentru Dumnezeu?

E simplu. Pentru că noi contăm pentru Dumnezeu. Și nu doar productivitatea, sfințenia sau generozitatea noastră. În ochii Lui, durerea ta este prețioasă. Durerea ta este sfântă. Pierderea ta este sacră.

Așa că, atunci când moartea lovește, nu te grăbi să-ți înăbușești durerea. Nu te minții în tăcere. Nu trece peste pierderea ta în numele credinței sau al puterii. Dă-ți voie să simți „toate sentimentele” atâta timp cât ai nevoie, deoarece experiențele tale cu moartea sunt prețioase în ochii lui Dumnezeu.