Ziua 8

Durerea prezentă îi poate determina pe oameni să facă lucruri amuzante. La debutul unei răni, fie că este fizică sau emoțională, oamenii din jurul nostru sunt de obicei plini de compasiune și înțelegători. Dar pe măsură ce noutatea dispare, compasiunea se poate estompa și presupunerile pot prinde rădăcini. Am făcut ceva care să provoace situația noastră? Este o pedeapsă? Suntem doar trecuți cu vederea de Domnul?

Elisabeta și Zaharia au trecut prin ani de infertilitate. Nu numai că tânjeau după un copil ca multe cupluri, dar sterilitatea a fost deosebit de respinsă în timpul lor, ceea ce le-a sporit durerea de inimă. Prezența durerii a persistat mult după prima dată când și-au dat seama că a avea un copil nu se va întâmpla așa cum speraseră ei.

Cum trecem prin durere cu integritate și onestitate când anotimpurile se transformă în ani sau chiar decenii?

Elisabeta și Zaharia au rămas credincioși speranței lor pentru un copil (indiferent de cât de dureros ar fi fost s-o vadă nerealizată zi de zi) și rolului lor ca familie de preoți. Ei ne arată că dezamăgirea și speranța pot coexista într-o lume distrusă. Ne putem încrede în Domnul cu viețile noastre, chiar și atunci când nu înțelegem de ce avem durere, pentru că El este Domnul.

Într-o zi, rugăciunile lor pentru viitor au devenit realitatea lor prezentă. Îngerul i-a spus lui Zaharia că Dumnezeu le-a auzit rugăciunile pentru un copil. Ceea ce i se părea imposibil omului a devenit dintr-o dată real la Dumnezeu. Când lumea îți oferă motive să renunți la orice speranță, amintește-ți că mila nemăsurată a fost precedată de strigăte de mare durere de-a lungul istoriei. Același Dumnezeu care a auzit pe Israel în sclavie, pe David fugind de Saul și durerea de inimă a Elisabetei este același Dumnezeu care ascultă fiecare cuvânt de pe buzele tale.

Săptămâna aceasta, ne îndreptăm atenția către durerea prezentă. Nu pentru că ne complacem în milă, ci pentru că durerea noastră prezentă ne oferă ocazia să ne conectăm cu Domnul și să ne exprimăm credința (oricât de mare sau mică ar fi) că El este credincios Cuvântului Său și că există bucurie care să vină prin încercările noastre. În loc să vedem circumstanțele noastre ca un disconfort de evitat, să ne aplecăm pentru a căuta mângâierea pe care Dumnezeu o poate oferi celor care Îl urmează din toată inima.

Pasul de acțiune: Care este durerea prezentă pe care o vezi în viața ta și în jurul tău? Nu renunța la rugăciunile tale și la mângâierea prezenței lui Dumnezeu. Pune-ți din nou încrederea în Domnul, aducându-I acele răni în rugăciune și astăzi.