Ziua 11

În Matei 2, vedem un conducător rău și înfricoșător, pe nume Irod, care dorea cu disperare să distrugă orice amenințare la adresa domniei sale. El a auzit vestea că Hristos s-a născut prin magii care călătoreau dinspre răsărit. Magii au vrut să se închine ei înșiși la acest „Rege al iudeilor”, așa că l-au întrebat pe Irod unde îl pot găsi.

Pe măsură ce citești în acest capitol, vei vedea un plan magistral de a-i folosi pe magi pentru a-l localiza pe Isus în Betleem. Dar Irod nu avea astfel de planuri de a se închina acestui Isus. A fost înșelător și a început vânătoarea.

„Când l-au auzit pe rege, au plecat; și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut steaua, s-au bucurat cu o bucurie nespus de mare. Și după ce au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, și au căzut la pământ și s-au închinat Lui. Și după ce și-au deschis visteriile, I-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă.”

După ce magii l-au întâlnit pe Hristos, ei ar fi putut să cedeze sub presiunea regelui Irod să se întoarcă cu informații despre locul unde se află Isus. Dar Matei 2 spune că au fost „avertizați divin într-un vis să nu se întoarcă la Irod” și asta au făcut. Ei au mers pe drumul lor înapoi acasă, ceea ce a început călătoria lui Iosif și a Mariei de a fugi din Betleem pentru a-l proteja pe Isus de Irod și de urmărirea Lui ucigașă.

Din punct de vedere istoric, nu știm prea multe despre acești magi. Există o mulțime de teorii cu privire la cine au fost și de unde au venit, dar ceea ce putem aduna citind acest text este că, evident, se temeau de „avertismentul divin” mai mult decât se temeau de acest om, Irod.

Când te gândești la asta, multe dintre deciziile pe care le luăm zilnic sunt pentru că în cele din urmă ne temem de Dumnezeu sau ne temem de om. Ne-ar plăcea să credem că ne temem întotdeauna de Dumnezeu mai mult și că nu ne pasă de ceea ce crede cineva, dar știm că nu este adevărat; uneori, presiunile sociale iau tot ce este mai bun din noi. Critica la adresa omului poate fi rănitoare, iar aplauzele omului pot fi entuziasmante. Dacă nu suntem atenți, putem trăi și muri prin cuvintele și afirmațiile altora.

Pasul de acțiune: Când te gândești la presiunile și stresul pe care le simți în viața ta de zi cu zi, vin ele de la om sau de la Dumnezeu? Pe cine vrei să mulțumești și să onorezi cel mai mult prin trăirea ta? Dacă ți se pare că te temi de om mai mult decât de Dumnezeu, pocăiește-te de asta astăzi. Cere-i lui Dumnezeu să-ți amintească în acest sezon de Crăciun că El este Domnul și conducătorul vieții tale și asupra întregii creații. Reflectă la versetul „dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4:18) în timp ce te rogi astăzi.