Credință mai presus de perfecțiuneMostră

Săptămâna 4 - Miercuri

Citește: Geneza 22:20-24; Evrei 11:8-12

SORA: Evrei 11:8-10

„Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. Prin credință a venit și s-a așezat el în Țara Făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.“

Devoțional

Ultimele propoziții din Geneza 22 încep o secțiune de tranziție în narațiune, accentul mutându-se de la viața și credința lui Avraam la fiul său Isaac. În scurta genealogie a urmașilor lui Nahor ni se reamintește de publicul original al cărții. Geneza a fost scrisă de Moise generațiilor de israeliți care vor intra în Tara Promisă. După ce au fost eliberați din sclavia Egiptului și au rătăcit patruzeci de ani prin deșert din cazua neascultării lor, israeliții erau în sfârșit gata să intre în stăpânirea țării pe care Dumnezeu o promisese strămoșului lor, Avraam.

Acest interludiu trece de la Avraam la Isaac, informându-ne de unde era Rebeca, soția lui Isaac. Ea era din familia fratelui lui Avraam, Nahor, lucru care punctează că moștenirea familiei lui Avraam avea să continue prin fiul său, Isaac. Prin creșterea familiei lui Nahor, Dumnezeu a oferit mijloace ca promisiunea să continue prin Isaac după moartea lui Avraam și a Sarei.

Autorul epistolei către Evrei ne oferă un rezumat al vieții și al credinței lui Avraam. Ajungând la sfârșitul narațiunii despre Avraam din Geneza, capitolul 11 din Evrei subliniază momentele importante ale vieții de credință a lui Avraam. Cu toate că a avut și biruințe și eșecuri, Avraam a așteptat mereu împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu. Deși unele acțiuni eșuate ale lui Avraam au fost încercări de a proteja promisiunea, Dumnezeu a intervenit întotdeauna ca erou al poveștii.

Moștenirea credinței lui Avraam a fost ceea ce a putut să-i transmită mai departe fiului său iubit, Isaac, moștenitorul făgăduinței. În același fel cum lui Avraam i s-a cerut să aibă credință că Dumnezeu o să împlinească ce promisese, și lui Isaac i s-a cerut să dovedească o mare credință. Cu toate că Isaac s-a confruntat cu un set de circumstanțe diferite decât ale lui Avraam, putem observa cum și el a dovedit o credință puternică, dar și faptul că s-a bazat pe propria înțelepciune. Indiferent de greșelile lor, atât Avraam, cât și Isaac au crezut că vor primi făgăduința, deoarece s-au încrezut în Cel ce Își ține promisiunile.

Rugăciune

Doamne Tată, știu că Tu cunoști fiecare detaliu al vieții mele. Iartă-mă pentru dățile când nu m-am încrezut numai în Tine. Știu că Tu pregătești un viitor bun pentru mine. Mulțumesc că mi-ai dat exemple de credință, și nu de perfecțiune. Amin!