Credință mai presus de perfecțiuneMostră

Săptămâna 4 - Luni

Citește: Geneza 21:22-34; Romani 12:9-21

SORA: Romani 12:18

„Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.“

Devoțional

Geneza 21 continuă să descrie modalitățile prin care Dumnezeu a înlăturat posibilele amenințări la adresa făgăduinței. Al doilea aspect al promsiunii a fost că urmașii lui Avraam vor primi Canaanul și vor locui acolo. Cu toate acestea, la acea vreme Avraam nu avea drept legal asupra acelui teritoriu.

Abimelec a recunoscut două lucruri despre Avraam: că Dumnezeu era cu El și că Avraam nu era totdeauna demn de încredere. Avraam și Abimelec au căzut la o înțelegere pașnică asupra unei fântâni, confirmând astfel că Avraam putea să rămână în țară. Plantând un copac acolo, Avraam a stabilit o aducere aminte permanentă a promisiunii lui Dumnezeu pentru el și descendenții lui: darul Țării Promise de către Dumnezeu. Avraam a rămas în țara aceea și copacul a fost un semn de amintire a credinței lui și a siguranței făgăduinței.

Odată cu legământul, Dumnezeu a înlăturat o altă amenințare a promisiunii. Chiar dacă Isaac era doar un copil și chiar dacă Avraam nu revendicase Țara Promisă, el L-a văzut pe Dumnezeu lucrând la împlinirea promisiunii și alungând orice obstacol. Dumnezeu a fost mereu cu Avraam, oferindu-i protecție și siguranță.

Ultimul aspect al făgăduinței a fost că Avraam (și urmașii lui) vor fi o binecuvântare pentru toate popoarele. Includerea acestei istorii în Geneza le-a reamintit generațiilor de evrei care au intrat în Țara Promisă cum trebuia să se poarte cu alte popoare. Rezolvarea pașnică a conflictelor trebuia să fie scopul lor. Abimelec știa că Avraam îi aparținea lui Dumnezeu și, rezolvând pașnic disputa, Avraam a fost o binecuvântare pentru vecinii lui. Același lucru avea să fie valabil și pentru Israel: când vecinii lor au înțeles că ei erau aleși de Dumnezeu, israeliții au fost în stare să fie o binecuvântare pentru acei oameni.

Noi de asemenea suntem o binecuvântare pentru alții când ei recunosc și înțeleg că îi aparținem lui Hristos. Când căutăm să trăim în ascultare de Hristos, noi de asemenea devenim o binecuvântare pentru vecinii noștri. Căutând să avem relații pașnice, arătăm dragostea lui Hristos, binecuvântarea supremă și împlinirea promisiunii făcută de Dumnezeu lui Avraam.

Rugăciune

Doamne Isuse, doresc să fiu o binecuvântare pentru cei din jurul meu. Arată-mi cum pot să trăiesc în pace cu vecinii mei, cu prietenii și cu familia mea. Ajută-mă să-i binecuvântez pe alții cu adevărul și cu nădejdea mântuirii pe care mi le-ai dat Tu. Amin!