Mai îndrăzneț: O privire asupra credinței îndrăznețe a oamenilor imperfecțiMostră

Ziua 7: Pavel

În ziua 3 am vorbit despre îndrăzneala lui Ștefan, propovăduind vestea bună a lui Isus, chiar dacă l-a costat viața. Ei bine, era un bărbat care stătea acolo, ținând în brațe hainele oamenilor care l-au ucis pe Ștefan. Numele lui era Saul. Mulți dintre noi îl cunoaștem pentru că a fost atât de profund schimbat de o întâlnire personală cu Isus, încât și-a schimbat numele și misiunea vieții și a început să predice pentru Isus și nu împotriva lui. De fapt, o mare parte din Noul Testament a fost scris de Pavel (numit anterior Saul). Include multe scrisori pe care le-a scris bisericilor care se formau să se asigure că au primit vestea despre Isus corect.

Pavel a fost un bărbat îndrăzneț de la început, dar iată problema: în unele situații, poate că a mers prea departe. Deși a scris lucruri cu adevărat profunde și practice despre cum să ne iubim cu adevărat unii pe alții (vezi Romani 12 și 1 Corinteni 13), și el era om. Sigur, trebuia să tragă la răspundere oamenii uneori, dar în unele cazuri, a fost poate prea dur? Pavel a scris în Galateni despre o confruntare cu Petru (despre despre care am citit în ziua 1. Îți amintești cum pe Petru îl lua gura pe dinainte? Imaginează-ți-i pe Pavel și pe Petru într-o conversație!). De asemenea, citim în Faptele Apostolilor că, la un moment dat, între Pavel și Barnaba s-a iscat o atât de mare ceartă pentru a stabili dacă un anumit bărbat — Ioan Marcu — ar trebui să li se alăture într-o călătorie (era vărul lui Barnaba, dar el i-a părăsit într-o călătorie anterioară) încât s-au despărțit din cauza asta! Pavel a ales un nou partener (Sila), iar Barnaba l-a luat pe Ioan Marcu într-un călătorie diferită.

Toți putem fi „prea îndrăzneți” și să uităm uneori să ne pese de sentimentele celor din jurul nostru, dar nu așa ar trebui să fim îndrăzneți. După cum a scris Pavel, Dumnezeu nu a terminat încă cu noi; mai este de lucru. Dumnezeu va folosi ceea ce suntem dispuși să-i oferim; el ne va corecta cu blândețe și ne va îndruma când vom fi dispuși. Și asta este valabil și pentru cei din jurul nostru. Când nu ești de acord cu ceilalți și lucrurile merg prost, s-ar putea să nu fie sfârșitul poveștii – nimeni nu este în afara mântuirii – și Pavel știa asta la prima mână. Cu toate acestea, aproape că a renunțat la Ioan Marcu. În scrisoarea sa către biserica din Colose, Pavel face referire de fapt la instrucțiunile pe care le-a dat să-l primească bine pe nimeni altul decât pe Ioan Marcu, exact aceeași persoană cu care a avut o problemă înainte!

Fie ca, pe măsură ce ajungi la sfârșitul acestor șapte zile, să înțelegi îndrăzneala într-un mod nou. Îndrăzneala nu trebuie să fie grandioasă și trâmbițată pentru ca toți să o știe; poate să nu fie atât de evidentă sau chiar enervantă pe cât ai fi crezut; cu siguranță nu se măsoară prin lipsa de frică, ci prin acțiuni în ciuda acestei frici; și mai presus de toate, îndrăzneala este pur și simplu actul de a-i aduce lui Isus tot ce ai și de a te încrede în El cu rezultatul.

Întrebări de reflecție/discuție:

1. Ai fost vreodată „prea îndrăzneț” și ai stricat o relație din cauza asta? Ce este îndrăzneala unidirecțională care ar putea ajuta la repararea acestei relații?

2. Cu care persoană din acest studiu te identifici cel mai mult? De ce?

3. Ce pas poți face în următoarea săptămână pentru a merge spre îndrăzneală?