Luptă și triumf: Plan devoțional olimpicMostră

"Trăiește viața din plin" 17 august 1992 este o zi de care mi-aduc foarte bine aminte, de parcă ar fi fost ieri. Călătoria către ținta olimpică era în sfârșit în fața mea după mulți ani de pregătire. Am ajuns! Puteam vedea linia de finiș. Cele 10 bariere care fuseseră pedeapsa mea de când aveam 13 ani erau singurele lucruri care se aflau între mine și scopul meu final de a avea un succes olimpic.

Stadionul era plin până la refuz; prezentarea atletelor pentru finala la 100m garduri femei a început. Mi-am auzit numele în timp ce vorbeam cu Dumnezeu în inima mea pentru a-mi înăbuși temerile. Cel care dădea startul ne-a chemat la cadența familiară pentru a indica startul cursei, după care a răsunat pistolul. În 12 secunde scurte cursa s-a încheiat; m-am uitat la reluarea cursei pe un ecran mare și am văzut rezultatele finale. Numele meu era trecut în dreptul locului doi; câștigasem medalia de argint. Am reușit! Eram în sfârșit medaliată la a doua participare la Jocurile Olimpice.

Următoarele minute au trecut parcă ca prin ceață în timp ce organizatorii ne pregăteau pentru ceremonia de premiere. Să merg către podiumul unde urma să primesc medalia era ceva ce visasem toată viața mea. Așteptam cu nerăbdare să fiu copleșită de toate acele sentimente care vin odată cu realizarea unui asemenea scop.

Una dintre persoanele oficiale mi-a pus medalia la gât și mi-a strâns mâna. Spre surprinderea mea, nu simțeam nimic. Cerul nu s-a deschis, păsările nu au ciripit... mă simțeam de parcă aveam un mic gol în inimă. Am căutat în inima mea o explicație de la Dumnezeu. În acel moment am simțit prezența Lui și cuvintele Sale de încurajare care îmi spuneau că acest moment avea mai puțin de a face cu ceea ce simțeam și mai mult cu faptul că reprezenta o mărturie a credincioșiei Lui, a celor care s-au rugat pentru mine mai bine de un an de-a lungul dificilei mele călătorii către Jocurile Olimpice. În acel moment am realizat că a călători înseamnă mult mai mult decât rezultatul final.

Au trecut mai mult de 20 de ani de la acel moment special. Cu toate acestea, mi s-a reamintit constant de taina și minunile planului lui Dumnezeu în viața mea. El este credincios. Poți avea încredere în El; are un plan. Mulțumesc, Isus!

Întrebări: Ce realizare crezi că ți-ar aduce satisfacție? Cum poți sărbători succesul, punând mai mult preț pe prezența lui Dumnezeu?

Rugăciune: Doamne, mulțumesc că satisfacția mea nu constă în a avea succes – numai Tu poți să mă împlinești pe deplin! Ajută-mă să muncesc din greu și să fac tot ce pot eu, însă adu-mi aminte că prezența Ta este mai dulce decât orice vin.

LaVonna Martin Floreal este o fostă atletă americană, participantă la două ediții a Jocurilor Olimpice. A câștigat medalia de argint în proba de 100m garduri la Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona, acolo unde l-a întâlnit pe cel care avea să fie soțul ei, canadianul Edrick Floreal, ce a concurat la săritura în lungime.