Luptă și triumf: Plan devoțional olimpicMostră

"Cu tărie și demnitate" Missy Franklin a dat buzna în competițiile la nivel internațional la vârsta de doar 17 ani. Fiind în ultimul an de liceu, ea a contribuit la două recorduri mondiale stabilite în cadrul Jocurilor Olimpice și a mers acasă cu cinci medalii, patru din ele fiind de aur.

Cu multe contracte de sponsorizare, o hoardă de fani și făcând parte din echipa de înot a Universității Berkley din California, viața ar fi putut fi ușoară pentru Missy. Dacă lucra din greu la antrenamente, avea parte de rezultate bune la competițiile la care participa.

Dar la campionatele Pan Pacific din Australia, în 2014, lucrurile au început să se schimbe. În timpul unui antrenament spatele ai a fost blocat de spasme.

„Mi-aduc și acum aminte foarte clar momentul când am fost cuprinsă de spasme, în timp ce eram în Australia” spune ea. „Nu știau cum să mă ducă de la piscină la hotel, deoarece nu mă puteam mișca deloc.”

Nu doar că trecea prin niște dureri foarte mari, însă se și îngrijora, temându-se că trupul ei nu va mai fi în stare să facă ceea ce fusese pregătit să facă. Puterea ei nu era de ajuns pentru a o susține fizic sau emoțional.

„Nu mai trecusem niciodată prin așa ceva” își amintește Missy. „Cred că a fost prima dată în viața mea când a trebuit să-mi deschid mâinile și să-I dau totul lui Dumnezeu, deoarece știam că nu mai îmi rămăsese nimic altceva.”

Acum, în timp ce se pregătește pentru Rio, ea știe că nu poate controla toate lucrurile. Ea învață să se încreadă în Dumnezeu și să se sprijine pe prietenii și familia ei, indiferent dacă reușește să înoate la nivelul standardelor ei sau nu.

În interiorul ochelarilor ei de înot, colorați, se află o mică inscripție: „Cu tărie și demnitate.” Aceste patru cuvinte o ajută pe Missy să-și aducă aminte că există viață și în afara piscinei și că valoarea ei nu depinde de performanța ei ca sportivă.

„E ușor să câștigi având „tărie și demnitate”. E ușor să ai succes avînd „tărie și demnitate” spune ea. „E greu să fii dezamăgit având „tărie și demnitate”. E greu să pierzi cu „tărie și demnitate”.”

Missy învață să-și trăiască identitatea în Hristos și să se comporte într-un mod consecvent, indiferent de modul în care termină o cursă. Ea se vede pe ea însăși nu doar ca pe o sportivă de elită, ci și ca pe un copil prețios al lui Dumnezeu.

„Acum am posibilitatea să fac ceea ce îmi place, însă va veni o zi când nu voi mai înota” spune ea. „Va veni o zi când voi termina cu așa ceva. Mă voi retrage, iar sportul nu va mai reprezenta o parte așa de mare în viața mea ca acum și vreau să am ceva spre care să mă îndrept. Vreau să mă asigur că mă dezvolt și în celelalte aspecte ale vieții mele pentru a continua să am un impact și pentru a continua să-mi trăiesc viața așa cum vrea Dumnezeu să o fac.”

Întrebări: Răspunzi cu „tărie și demnitate” atunci când lucrurile nu merg așa cum ai vrea tu? Cum ai putea crește și ajunge să crezi că valoarea ta nu depinde de performanța ta?

Rugăciune: Mulțumesc, Doamne, pentru oportunitățile pe care mi le-ai dat pentru a folosi talentele cu care m-ai înzestrat. Ajută-mă să mă văd așa cum mă vezi Tu – imperfect, dar iubit cu o dragoste perfectă în Isus. Vreau să răspund cu „tărie și demnitate” când lucrurile nu sunt cum vreau eu și să mă încred în Tine că viitorul meu este în controlul Tău.