Cine este Isus? Partea 4Mostră

Ce te reține?

În Matei, capitolul 25, Isus ne spune o serie de parabole care continuă să ne învețe și să ne facă cunoscută Împărăția lui Dumnezeu. Isus a fost un povestitor grozav. El s-a folosit de puterea de a vedea dincolo de condiția umană și de cunoașterea profundă a slavei cerești pentru a țese impecabil aceste parabole, care ajung până la sâmburele de adevăr între cine suntem și cine ar trebui să fim.

Una din cele mai faimoase istorisiri ale Sale, intitulată Pilda talanților, ne spune despre patru persoane - trei slujitori și stăpânul lor. Domnitorul decide să plece într-o călătorie mai lungă, dar înainte de a pleca încredințează fiecăruia dintre cei trei slujitori o sumă de bani. Primul dintre aceștia merge repede să muncească, dublându-și investiția. Al doilea dintre ei a urmat același exemplu, folosind puținul pe care l-a avut pentru a face mai mult. Al treilea însă nu a înțeles încredințarea. El a decis că cel mai bun fel de a folosi acei bani ar fi fost să-i ascundă. A săpat o groapă în terenul lui și a îngropat banii primiți de la stăpân. Este distractiv să găsești comori îngropate în pământ, dar nu aduce nici un beneficiu atâta timp cât rămân acolo.

După o vreme stăpânul se întoarce și îi cheamă pe cei trei administratori cărora le încredințase banii. Primul din ei este apreciat și felicitat pentru loialitatea lui și este răsplătit cu și mai multe resurse și responsabilitate. Același lucru se întâmplă și cu celălalt slujitor când aduce înaintea superiorului său ceea ce câștigase. După care îl vedem pe tipul Pirat (cel care își îngropase comoara) și argumentele lui:

„...Stăpâne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat, așa că mi-a fost teamă și m-am dus să-ți ascund talantul în pământ. Iată aici talantul tău!“. Matei 25:24-25 NTR

Stăpânul îl numește pe acesta „rău și leneș” și îl întreabă de ce nu a pus măcar banii la bancă, astfel ar fi putut câștiga puțin din dobândă. Slujitorul nu găsește nimic de spus în apărarea lui și este concediat din poziția pe care o avea, fiind dat afară și din casa stăpânului său.

Acum, după ce am citit, poate ne gândim că totul este despre bani și despre a investi înțelept ca să avem un câștig bun. Da, asta e o învățătură bună, dar nu este totul cu privire la această poveste.

Această parabolă, alături de altele, ne arată care este diferența dintre a acționa bazat pe încredere sau pe frică. Dacă îți mai amintești, la Predica de pe Munte, Isus ne arată că relația de parteneriat cu Dumnezeu se stabilește pe încredere, nu pe teamă.

Slujitorul leneș și-a îngropat resursele cu teamă, în loc să aibă încredere în oportunitatea pe care stăpânul lui i-o oferă. Mă întreb câți dintre noi facem aceeași greșeală? Cât de des avem reținere în a-L urma pe Isus cu toată inima deoarece suntem speriați de eșec?

Ceea ce putem să recunoaștem este că umblarea cu Isus nu înseamnă succes; înseamnă credință. Noi avem încredere în El și oferim dedicare prin muncă. Stăpânul din această poveste nu ținea atât de mult la cât de mare era suma de bani primită din câștig, el spune că ar fi fost mulțumit dacă slujitorul ar fi pus banii la bancă pentru a câștiga puțin din dobândă. Slujitorul însă, ca mulți dintre noi, alege să îngroape ceea ce are. Dumnezeu vrea să lucreze prin noi, să aducă binele în lume prin influența, darurile sau resursele pe care le avem. Acesta este felul în care Dumnezeu vrea să îi fim asociați, pentru care El ne-a creat. Asociațiile însă nu funcționează dacă unul dintre investitori dă înapoi.

Putem alege să ne încredem în Dumnezeu cu tot ce avem și cu tot ce suntem acum, iar El, ca un Asociat desăvârșit, va înmulți ceea ce aducem mai mult decât am putea noi să o facem pe cont propriu.