Cine este Isus? Partea 4Mostră

Nu fi ipocrit

Isus nu lovește cu pumnii în acest pasaj, totuși numește oamenii vipere, șerpi și călăuze oarbe - cu siguranță nu o face pentru a-și cauza probleme.

Aceste atribute „jignitoare” stau în contrast cu binecuvântările pe care El le-a oferit în Predica de pe Munte. Dacă ne întoarcem în capitolul 5, din Evanghelia lui Matei, Îl găsim pe Isus când ne oferă Fericirile, aceste caracteristici sau stări ale inimii care au o mare valoare în Împărăția Lui. Deoarece, ceea ce Isus dorește să clarifice pe Munte este scopul acestor acte religioase, care nu este doar ceva ce trebuie făcut sau o sfințenie aparentă; este despre transformarea inimii și devotament.

De aceea Fericirile sunt despre atitudine și cum să ne comportăm, nu despre ce fapte am putea face. Un comportament corect va fi rezultatul unei inimi schimbate. Nu invers. Asta este ceea ce fariseii nu înțelegeau. Ceea ce Isus ne spune prin aceste atribute și atenționări este că obiceiurile lor religioase nu putea să împlinească ceea ce trebuia cu adevărat.

„Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege: judecata, mila și credincioșia. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.” Matei 23:23 NTR

Să urmăm cu strictețe Legea și regulile Fariseilor trebuia să fie o unealtă menită să ne ajute în procesul de a deveni oameni cu inima mai aproape de cei din jurul nostru, iubindu-i așa cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi. În schimb, acești lideri religioși s-au folosit de ea pentru a se înălța pe ei și pentru a profita de alții.

Deci, ce face de fapt Isus? El le reamintește cine ar trebui să fie. În loc să fie ipocriți care învață ceva dar fac altceva, să reprezinte sfințenia lui Dumnezeu în comunitatea lor și în toată lumea.

Ce înseamnă asta pentru noi? Înseamnă că suntem chemați să ne dedicăm, să ne cercetăm și să ne zbatem pentru a nu fi doar evlavioși ci să Îl iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce suntem și pe ceilalți în dreptate, milă și credincioșie. Cu alte cuvinte, fără să ne surprindă, este exact felul în care Isus ne-a iubit pe noi.