Împărăția Lui Dumnezeu Aparține CopiilorMostră

Ziua a doua: Măreția în Împărăția lui Dumnezeu 

O scenă din Evanghelia după Matei se deschide cu Isus răspunzând la o întrebare tulburătoare: „Cine, atunci, este cel mai mare în Împărăția Cerurilor?” Această întrebare, la acel moment, a fost tulburătoare, deoarece Isus se apropia de sfârșitul vieții Sale iar El cunoștea acest fapt. Nu era timpul potrivit pentru discuții mărunte așa că a intrat direct în fondul problemei. Despre ce crezi că ar fi vrut Isus să vorbească cel mai mult în acel moment?

În capitolul precedent din Evanghelia după Matei, Isus le prezisese de două ori ucenicilor Săi, moartea și învierea Sa. El vrea ca ei să știe ce urmează să se întâmple. Știind că era pe cale să le predea ucenicilor Săi cheile Împărăției, Isus Își face timp să le vorbească despre suferință, însă ei își petrec tot timpul visând cu ochii deschiși la glorie. Ce putea face Isus pentru a schimba gândurile ucenicilor Săi?

„Isus a chemat un copilaș și l-a pus să stea în mijlocul lor.” Isus folosește o ilustrație vizuală pentru a da greutate cuvintelor pe care urmează să le spună. Fiind un mare învățător, Isus și-a dat seama de momentul critic atunci când a fost cazul. Răspunsul Său la întrebarea lor trebuia să pătrundă în inimile ucenicilor Săi și a reușit să le atragă atenția foarte bine; în fața lor, ucenicii au văzut exact opusul ideii lor despre măreție. În cultura din vremea lui Isus, copiii nu aveau nicio putere, niciun drept și nici un statut social. Și aceasta era ideea! Acest copilaș era practic opusul a tot ceea ce ucenicii ar fi folosit pentru a descrie măreția. 

Isus vrea să învățăm că Împărăția Sa ne va răsturna așteptările. Cum devin de obicei oamenii faimoși în lume? Folosindu-se de putere! Mulți dintre noi ne petrecem viața încercând să ne construim un CV plin de realizări, cu speranța că lucrurile pe care le facem vor defini cine suntem. Sau, poate, pentru a obține un anumit statut, gestionăm cu atenție modul în care ne văd ceilalți, bazându-ne pe aprobarea lor pentru a afla care este valoarea noastră. Atunci când competența noastră devine mai mult decât o simplă imagine, ne-am putea convinge că suntem perfect suficienți în independența noastră. De ce muncim atât de mult pentru a ne dovedi măreția și valoarea? 

Acum, uitați-vă la un copilaș care nu are nicio strategie sau realizare proprie care ar putea să-i determine pe alții să-i recunoască măreția. Exact așa arată măreția în ochii lui Dumnezeu.

Reflecție: Ce încerci să ascunzi atunci când  gestionezi percepția oamenilor despre tine? Cum îți pune un copilaș la încercare strategiile tale pentru obținerea faimei proprii? 

Rugăciune: „Doamne, dă-mi o smerenie asemănătoare cu cea a copiilor, care să mă facă să mă simt liber! Vreau să fiu un om de seamă în Împărăția Ta.”