Dumnezeule, cum rămâne cu mine?Mostră

Simțindu-ne uitați

Durerea care vine atunci când te simți uitat de Dumnezeu este extrem de greu de suportat. Poți să treci de la a încerca să păstrezi ultima fărâmă de credință pe care o mai ai la a respinge în totalitate credința, pentru că încercarea de a „menține credința” devine o reamintire a tuturor lucrurilor pe care nu le ai. 

Deși ne simțim uitați de Dumnezeu, este El oare capabil să ne uite?

Isaia 49:15 spune: „Dar oare poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează sau să nu aibă milă de rodul pântecului său? Și chiar dacă ea ar uita, Eu nu te voi uita!”

Așadar, lui Dumnezeu îi este imposibil să te uite. Nu este în natura Lui, iar natura Lui nu Îl va lăsa să facă acest lucru. Te poți încrede în cuvântul Lui mai mult decât simți, pentru că El este un Dumnezeu care își înalță cuvântul mai presus decât numele Său. Deci, deși ne putem simți abandonați de Dumnezeu din când în când, noi de fapt nu suntem. Sentimentul, totuși, nu este de ignorat. Acest sentiment de abandon este o oportunitate pentru noi de a experimenta prezența și suveranitatea Lui în viețile noastre în feluri care nu ne sunt obișnuite.

În calitate de noi părinți, am învățat că, deși ne iubim fiica mai mult decât ne iubim pe noi înșine, ea va avea momente în care nu se va simți iubită de noi, bazându-se pe viziunea și percepția ei limitată asupra vieții. Aceasta însă nu schimbă faptul incontestabil că suntem îndrăgostiți nebunește de ea. În același fel, Tatăl nostru ceresc are planuri pentru noi, dar acele planuri nu ne vor face întotdeauna să „simțim” că Dumnezeu ne iubește.  

Iar aceasta ne face să ne întrebăm: De ce bazăm calitatea paternității lui Dumnezeu pe ceea ce Îl vedem făcând pentru noi sau alții? Gândește-te la aceasta pentru o secundă. 

Pare că uităm faptul că Dumnezeu nu este limitat acestei lumi fizice sau cărnii. Până și timpul are un singur stăpân, iar numele lui este Iehova, adică Tatăl tău ceresc. 

Amintește-ți că, deși poate că tu nu ești persoana aleasă pentru o slujbă, nu ești persoana aleasă pentru o poziție sau o promoție, sau nu ești persoana aleasă pentru a fi într-o relație sau a fi luat în căsătorie, tu încă ești persoana aleasă de Dumnezeu. Nu ne putem răzbuna pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit și ne-a ales înaintea tuturor. 

Nici tatăl lui David, Ișai, nu l-a ales pe fiul său atunci când Samuel a venit în casa lui pentru a unge pe unul din fiii săi ca rege. Ișai nici măcar nu l-a luat în considerare pe David! Părea chiar că Dumnezeu îi dădea voie lui Ișai să arate pe cine ar alege el ca rege dintre copiii săi. Dar apoi Dumnezeu a intervenit și a demonstrat faptul că cel ce fusese uitat era cel ales de El.