Lipsa PăciiMostră

Pace în Haos 

Este posibil să ai pace chiar și atunci când te afli în mijlocul unei situații dureroase? Răspunsul este da, dar asta nu face procesul să fie mai puțin dureros. De fapt, poți experimenta pace și durere în același timp.

Ucenicii și primii discipoli ai lui Isus au simțit acest lucru pe pielea lor. Nu erau străini de furtuni. Și deși au rămas mereu credincioși, asta nu înseamnă că nu au experimentat niciodată frustrare, confuzie, îndoială sau anxietate. Priviți doar ce a scris Pavel despre experiențele sale:

Căci nu vrem să nu știți, fraților, despre necazul care ni s‑a întâmplat în Asia, pentru că am fost apăsați peste măsură, dincolo de puterea noastră, așa încât pierdusem și speranța de a mai trăi. Dar am avut gândul condamnării la moarte în noi înșine, ca să nu ne încredem în noi, ci în Dumnezeu, care înviază morții. 2 Corinteni 1:8- 9 NTR

Pavel nu a vrut să-și îndulcească experiențele. Nu a vrut ca oamenii să creadă că și-au găsit un scop fără durere. Dar, de asemenea, nu a vrut să se concentreze atât de mult pe suferința lui, încât să nu se vadă ceea ce făcea Dumnezeu în toată povestea.

Avem tendința să ne dorim un scop și pace fără durere. Avem tendința să credem că, dacă ceva nu merge bine, atunci nu se merită. Dar Isus nu ne-a promis niciodată o viață ușoară aici pe pământ. De fapt, El s-a asigurat că știm că vom avea necazuri în această lume. Dar El ne-a lăsat, de asemenea, speranță și pace că El a învins deja totul.

Și chiar dacă El a învins totul, El încă ne mângâie prin asta. În același pasaj din 2 Corinteni, Pavel scrie despre felul în care au experimentat confortul supranatural al lui Dumnezeu prin haosul circumstanțelor lor. Și o prezintă ca pe o oportunitate pentru noi de a extinde același confort și altora.

Ne vom confrunta cu furtuni în această viață. Dar acele furtuni dezvăluie adesea statutul credinței noastre. Reacționăm văzând semnificația suferinței noastre? Sau ne concentrăm pe întrebările greșite?

În Marcu 4, citim despre o furtună adevărată cu care se confruntau ucenicii. Vântul și valurile băteau tare și erau îngrijorați că se vor îneca. În schimb, Isus dormea ​​pe barcă. Astfel, ucenicii au făcut ceea ce majoritatea dintre noi ar fi făcut. L-au trezit frenetic pe Isus și l-au întrebat:

… ,,Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” Marcu 4:38 NTR

Nu aceasta este întrebarea pe care suntem cel mai tentați să o punem în timpul furtunilor din propriile noastre vieți? Doamne, nu-Ți pasă?

Isus răspunde prin oprirea furtunii, dar și punându-le întrebări incomode. I-a păsat suficient de mult încât nu doar să le rezolve problema, ci și să întrebe despre statutul credinței lor.

Când știm cine este Isus, putem fi încrezători că Lui Îi pasă de furtunile noastre și că El este împreună cu noi în timpul lor. Deci, putem avea pace în timpul durerii? Da. Dar este nevoie de credință – să ne încredem că durerea noastră are un scop și că Dumnezeul nostru este calm în timpul acestui proces.