Un salt de bucurieMostră

Pavel și Sila au fost bătuți la sânge. Hainele le erau rupte și aveau nevoie urgentă de asistență medicală. Pavel și Sila, acești doi mari oameni ai Lui Dumenzeu care călătoreau prin lumea antică proclamând Evanghelia Lui Isus Cristos, au fost aruncați într-o închisoare romană și picioarele le erau prinse în butuci.

O închisoare romană era un loc în care bolile mintale erau ca și garantate; câteva nopți petrecute în acel loc urât mirositor și întunecat erau suficiente. Ascuns în pântecele pământului, era un loc care duhnea a urină și vomă. Deținuții primeau o masă pe zi care consta într-o pâine mucegăită și apă clocită și murdară folosită în prealabil la alte lucruri de neimaginat.

De câte ori gardianul aducea mâncarea, avea grijă să lovească deținutul în partea cea mai vulnerabilă și dureroasă a trupului. Deținuții din închisorile romane stăteau zile în șir în propriile excremente. Mai erau și viermii și gândacii care se urcau în continuu pe deținuți, păianjenii care intrau și ieșeau prin nările lor în timp ce șobolanii mișunau liber prin alte părți intime neprotejate ale acestora.

Pe la miezul nopții, când majoritatea cădeau disperați în depresie, Paul și Sila au găsit bucurie! Au descoperit-o în mirosul de mucegai al închisorii, în umezeala și răceala disperării. Au descoperit bucuria având picioarele imobilizate, fără vreo șansă de scăpare din însăși mizeria existenței lor.

Pavel și Sila au ales să-L laude pe Isus în cel mai nefast moment al vieții lor. Paul și Sila au găsit bucurie! Așadar... ai vreo scuză?

Ca și creștini, avem o responsabilitate... da o responsabilitate divină chiar: aceea de a ne opune cu o bucurie sfidătoare celor mai grele încercări!

Când alegi să izbucnești într-o închinare de neoprit în noaptea vieții tale, ai grijă! Cerul va face să se cutremure fundația vieții tale pentru a te elibera din împrejurările care te țin legat.