Trăind viața schimbată: Îmbrățișarea identitățiiMostră

Evitând capcana comparației

Îți trec vreodată prin minte lucruri de genul: „Dacă aș fi și eu așa slabă, aș putea să mă mărit” sau „Dacă aș fi la fel de deșteaptă ca ea, aș fi obținut promovarea” sau „De ce nu pot copii mei să se comporte ca și ai ei?” Dacă te-ai simțit vreodată dezumflată pentru că n-ai fost la fel cu altcineva, atunci probabil că ai fost prinsă în capcana comparației. 

În copilărie, băieții mă comparau întotdeauna cu sora mea. Despre mine spuneau că sunt acceptabilă, dar că sora mea era „cea atrăgătoare.” Auzind asta era ca și cum mi se tăiau picioarele de sub mine. Doream cu atâta disperare să fiu acceptată, dar în schimb eram în mod constant rănită de respingere. Știam că, chiar dacă aș fi mâncat mai puțin, mi-aș fi oxigenat părul și m-aș fi îmbrăcat în ținuta perfectă, n-aș fi putut niciodată să fiu ca ea și n-aș fi fost niciodată suficientă. 

Mai târziu în viață, în timp ce stăteam și priveam Munții Stâncoși, am fost copleșită de cât de uimitor de frumoși și maiestuoși erau aceștia. În acel moment, Dumnezeu a șoptit inimii mele că El a creat acei munți și pe mine. Mi-a vorbit cu blândețe și mi-a spus: „Tu ești chiar mai frumoasă decât munții.” Mi-a fost greu să îmbrățișez ideea că același Creator care a produs acest peisaj captivant m-a plămădit și pe mine în pântecele mamei mele și m-a înzestrat tocmai cu trăsăturile pe care le-am criticat. Atunci am decis că, dacă El spune că sunt frumoasă, trebuie într-adevăr să încep s-o cred. 

Mulți dintre noi ne-am convins singuri că nu suntem suficient de buni. Indiferent ce am vrea să fim—slab, sănătos, puternic, deștept, amuzant—nu suntem niciodată suficienți. În realitate, noi doar comparăm ceea ce putem vedea la suprafață și de multe ori ceea ce pare a fi o viață ușoară este de fapt dureros. S-ar putea să ne comparăm cu o persoană care poartă mărimea 6, când de fapt ea are o tulburare alimentară. S-ar putea să credem despre colega de serviciu că le are pe toate, dar căsnicia ei se prăbușește. S-ar putea să invidiem familia perfectă a cuiva și să nu realizăm că ei suferă de depresie. Adevărul este că niciunul dintre noi nu este perfect.

Trebuie să încetăm să ne comparăm. Dacă Dumnezeu ar fi dorit să fim la fel, ar fi creat o matriță perfectă pentru întreaga omenire. În schimb, El ne-a făcut pe toți unici. Este atât de important să înțelegem corect lucrul acesta pentru că viziunea noastră despre noi înșine modelează felul cum interacționăm cu alți oameni. Afectează deciziile pe care le luăm. Ne dirijează viețile. Când ne comparăm cu alții, pierdem pacea, bucuria și încrederea pe care ni le-a dat Dumnezeu. Însă când ne subordonăm gândurile lui Cristos și ne aliniem mintea cu ceea ce spune Dumnezeu despre noi în Biblie, găsim calea Lui pentru viețile noastre. Și viața pe care El o dorește pentru noi este abundentă.

Pasul de acțiune:

Dacă nu ai declarat niciodată că ești o făptură minunată, începe acum. Dacă ai uitat să trăiești zilnic în acel adevăr, începe din nou. Ia captiv orice gând negativ de genul „Nu sunt suficient de bună”, „Mi-aș dori să arăt ca ea”, sau „Aș fi vrut ca Dumnezeu să-mi fi dat acel lucru” și oprește-l. Tu ești o creație unic de frumoasă, o capodoperă concepută de Dumnezeu și El nu face greșeli. Ai fost creată după chipul Său. Tu ești prețioasă. Alege s-o crezi.