Părinți imperfecțiMostră

Relația mai întâi 

Apostolul Pavel scrie în Romani 3:23 că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Acest lucru înseamnă că fiecare dintre noi, inclusiv copiii noștri, vor face greșeli. Uneori aceste greșeli vor avea consecințe grave, iar alteori, nu. În timp ce ni se cuvine nouă ca și părinți să le oferim instrucțiuni, să-i ghidăm atunci când eșuează, trebuie să punem în mintea noastră relația cu ei pe prim plan. Ia în considerare aceste lucruri în timp ce înveți să pui relația pe primul loc: 

Nu uita
Este destul de greu să trecem peste greșelile și alegerile păcătoase ale copiilor noștri. Putem să devenim atât de descurajați din cauza acțiunilor lor păcătoase încât uităm: că și noi am fost cândva copii. Amintește-ți de acele momente când îi așteptai pe mama și tata să ajungă acasă? Haide să ne străduim să fim empatici atunci când este vorba de copiii noștri. Haide să-i iertăm așa cum Cristos ne-a iertat pe noi (Efeseni 4:32). Majoritatea timpului, nu încearcă să o dea în bară. Ci pur și simplu, au de-a face cu o condiție cu care cu toții am avut de-a face - umanitatea. 

Lasă ca viziunea să ghideze
Majoritatea familiilor pun reguli ca să-i mențină pe copii în siguranță și să-i ajute cu alegerile de viață. Unele reguli sunt menite să stea deoarece sunt valoroase. Altele, pot avea un loc pentru un sezon. Dar uneori, regulile grele și rapide creează răzvrătire. În aceste momente trebuie să ne amintim scopul regulii și să ne întrebăm, „Mai este nevoie de această regulă?” Este greu pentru părinți să „o lase mai moale” cu deciziile lor deoarece, fie mândria lor le stă în cale ori le este frică că vor fi văzuți de copii ca și prea ușori. Dar, trebuie să trecem dincolo de aceste lucruri și să facem ceea ce este cel mai bine pentru viitorul relației cu copiii noștri. 

Nu este despre tine 
Oricât de greu este acest aspect pentru părinți, este important să-l prindem. Atunci când copiii noștri eșuează, nu este despre noi. Este o provocare pentru părinți să nu ia acțiunile copiilor lor în mod personal. Simțim, într-un fel că ei încearcă să ne ruineze viețile. Dar nu este așa. Așa cum am menționat mai sus, ei doar încearcă să se ocupe cu problemele umanității lor. Nu au nevoie de vinovăție din partea noastră. Ei au doar nevoie de părinți care înțeleg că ei încearcă să-și dea seama despre cum să trăiască într-o lume care nici nu-i satisface, nici nu-i pasă de ei. 

Trebuie să ne amintim cum a fost atunci când noi am fost copii. Așa cum ne putem „apropia de tronul lui Dumnezeu de har și încredere.” pentru a primi har și milă atunci când avem nevoie de ele, haide să fim părinții care ne încurajăm copii să facă la fel (Evrei 4:16). Copiii noștri încearcă să crească și parte din acest proces sunt facerea de greșeli. Atunci când copiii noștri se simt jos, hai să ne amintim că relația cu ei este cea mai importantă.