Biserica împuternicităMostră

Pe măsură ce continuăm să descoperim cine este aproapele nostru, ar trebui să ținem cont de faptul că acest concept de aproape s-a schimbat drastic de când au fost scrise Scripturile. Din punct de vedere istoric, mici așezări de oameni alcătuiau comunități, iar membrii se bazau unii pe alții pentru bunuri și servicii. Acum, piața satului acoperă întregul glob. Primim produse din Argentina, cafea din Etiopia, haine din Bangladesh, electronice din China și mașini din Japonia. Suntem mai conectați acum decât am fost vreodată. 

Acesta fiind spus, modul în care am fi putut interpreta cândva construcția de aproape merită un nou mod de gândire. În pilda Bunului Samaritean, Isus a făcut în mod intenționat ca cei doi bărbați care ocupă un loc central în pildă să provină din medii foarte diferite. Unul era evreu, iar celălalt făcea parte dintre neamuri. Ei nu împărtășeau aceleași obiceiuri sau credințe. Nici măcar nu se cunoșteau unul pe celălalt.

Aproapele nostru nu este doar cel care locuiește lângă noi. Ei sunt oamenii care ne aprovizionează magazinele și ne ridică gunoiul. Ei sunt oamenii care se închină la moscheea sau templul din orașele noastre. Ei sunt oamenii care ne fac hainele și ne cultivă hrana într-o țară îndepărtată. 

Isus ne cheamă - pe noi, urmașii Lui - să ne iubim aproapele, deoarece dragostea lui Dumnezeu este pentru toată lumea. Promisiunea Evangheliei este speranța restaurării relațiilor la nivel uman și cosmic - o relație restaurată cu Dumnezeu, cu noi înșine, unii cu alții și cu creația. Această promisiune este o speranță oferită tuturor, indiferent de rasă, religie, naționalitate sau sex.

Isus a spus: „Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea; așa cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.”

Cât de minunat este Dumnezeul pe care Îl slujim, că Isus ne-a poruncit să iubim pentru ca să fim plini de bucurie. Împărăția Lui este o împărăție atât de abundentă în bunătate și lumină, încât cea mai mare plăcere a Lui ar fi să ne cheme într-un loc în care să experimentăm cea mai profundă încântare.