Biserica împuternicităMostră

 „Credința nu știe niciodată unde este condusă, dar îl iubește și îl cunoaște pe Cel care o conduce. . . Viața de credință nu este o viață în care te înalți cu aripi, ci o viață în care mergi și nu slăbești în putere. Nu este o chestiune de sfințire; ci de ceva infinit mai departe decât sfințirea, de credința care a fost încercată și dovedită și a trecut testul încercării.” 
-Oswald Chambers, Totul pentru gloria Lui

Înainte de a se înălța la cer, Isus le-a promis celor care L-au urmat o moștenire: un ghid, un sprijinitor, un susținător și un mângâietor. Prin trimiterea Duhului Sfânt, El ne-a oferit un însoțitor care să locuiască în noi, care să ne dezvăluie adevărurile spirituale, să ne conducă în neprihănire și să ne dea puterea de a împlini chemarea Sa asupra vieții noastre - o chemare care este atât individuală, cât și colectivă.

Chemarea ta personală - Evanghelia după Ioan consemnează că Isus vorbește unei mulțimi pe Muntele Măslinilor: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.”

„Rămâneți” (meno în greacă) înseamnă a locui, a sta, sau a continua. Isus ne cheamă să rămânem în El. Atunci când privirea ne este concentrată asupra Lui și rămânem în curăție în cuvântul Său permițând ca adevărul Său să ne mângâie și să ne hrănească, atunci sălășluim în El. De aici izvorăște restul. 

Chemarea noastră colectivă - Isus cheamă biserica să participe la misiunea lui Dumnezeu de a restaura întreaga creație. În slujirea Sa, El a împărtășit dragostea lui Dumnezeu prin cuvintele, acțiunile și caracterul Său, toate acestea pentru a transforma viețile oamenilor pe care i-a întâlnit așa cum aveau nevoie cel mai mult.

Uneori acest lucru a implicat vindecarea lor; alteori a implicat hrănirea lor, iar alteori a fost nevoie să le vorbească despre lucrurile care erau greșite în viața lor. El a apreciat și a slujit oamenii pe care i-a întâlnit în moduri care le-au permis să înceapă să trăiască o viață mai plină. Și i-a instruit pe ucenicii Săi să „meargă și să facă la fel.” 

Viața lui Isus ne arată cum ar trebui să arate relațiile restaurate și viața în Împărăția lui Dumnezeu. În calitate de creștini, suntem chemați să urmăm exemplul lui Isus. El l-a expus foarte simplu, spunând: „Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este prima și cea mai mare poruncă. Iar cea de-a doua este asemănătoare: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Chemarea lui Isus de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele ne pune în fața unei alegeri: alegem să rămânem în El? Vom aduce prin acțiunile noastre slavă lui Dumnezeu? Vom alege să îi slujim pe ceilalți mai presus de noi înșine? Vom trăi o viață de iubire care să reflecte chemarea lui Isus asupra vieții noastre? 

Suntem trupul lui Hristos, transformat pentru a semăna mai mult cu El și pentru a face lucrurile pe care le-a făcut El, prin puterea Duhului Sfânt, ajutorul care ne însoțește în timp ce ne trăim credința și călătorim pentru a deveni mai asemănători cu Hristos. Ce moștenire bogată!