Maestru la un lucruMostră

„Singurul lucru" al lui Isus

Ieri, am susținut că, pentru a-L glorifica cel mai bine pe Dumnezeu și pentru a-i iubi pe alții prin munca noastră, ar trebui să urmărim să devenim un „maestru al unui singur lucru", mai degrabă decât să alunecăm spre a deveni un „maestru al niciunuia". Pentru a face acest lucru, trebuie să obținem claritate cu privire la lucrarea pentru care Dumnezeu ne-a creat să o facem și curajul de a spune „nu" la aproape orice altceva.

Nu cred că cineva a înțeles acest lucru mai bine decât Isus, care a dat dovadă de o remarcabilă conștientizare a limitelor naturale pe care timpul și atenția le pun asupra capacității noastre de a ne îndeplini chemarea vieții, sau ceea ce Isus a numit lucrarea pe care Tatăl I-a dat să o facă (vezi Ioan 17:4). 

În Luca 9:51, ni se spune: „Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim"(sublinierea îmi aparține). Imaginea de aici nu este aceea a lui Isus care se împrăștie într-o multitudine de activități neesențiale. Isus era concentrat cu laserul pe „singurul lucru" al Său: predicarea veștii bune a răscumpărării prin cuvânt și prin fapta supremă.

În pasajul de astăzi, ni se spune că, în timp ce Isus era „pe drum" spre împlinirea acestei misiuni, s-a oprit în casa Mariei și a Martei și a predicat o lecție despre concentrare de care ele (și noi) au nevoie cu disperare. În scenă, o găsim pe Marta distrasă de multe lucruri, în timp ce Maria era concentrată asupra unui singur lucru. Răspunsul lui Isus? „Puține lucruri sunt necesare—chiar numai unul singur."

Comentând acest pasaj, Tim Keller a punctat foarte bine: „[Mary] a hotărât ce era important și nu a lăsat ca lucrurile de zi cu zi să o îndepărteze de acest lucru. Ca urmare, ea a fost atrasă într-o măreție la care noi nici măcar nu visăm. Pentru că noi semănăm mai mult cu Marta decât cu Maria, ne scufundăm într-o mare de mediocritate" (sublinierea mea).

Lumea ne presează în mod constant să fim mai mult ca Marta decât ca Maria, convingându-ne că drumul spre fericire și impact este calea spre mai mult—mai multe locuri de muncă, mai multe angajamente, mai mulți bani etc. Dar aici, Isus ne oferă o cale mai bună, mai simplă, judicioasă. El ne oferă calea a mai puțin, dar mai bine.

Într-o lume plină de Marta, să lăsăm cuvintele lui Isus să pătrundă în fiecare aspect al vieții noastre, în special în munca noastră. În loc să ne împrăștiem darurile și energia într-un milion de direcții, să căutăm singurul lucru vocațional pentru care credem că Tatăl ne-a dat să-l facem și apoi să stăpânim acea lucrare pentru gloria Sa și pentru binele altora.

Cum începem să ne găsim „lucrul nostru unic"? Aceasta este întrebarea la care ne vom referi mâine.