Maestru la un lucruMostră

Maeștrii nimicului

Există o veche zicală care spune: „Se pricepe la toate și la nimic", folosită pentru a descrie pe cineva care se pricepe la multe lucruri diferite, dar nu excelează la niciunul dintre ele. 

Nu am o problemă în a fi un „om bun la toate", dar cred că noi, creștinii, ar trebui să avem o mare problemă cu faptul că suntem descriși ca fiind „maeștrii în nimic".

De ce? Pentru că esența vieții creștine este de a-L glorifica pe Dumnezeu (sau, în cuvintele lui John Piper, „de a reflecta măreția Sa") și de a ne iubi aproapele ca pe noi înșine. Cum îndeplinim această chemare prin munca noastră? Făcându-ne munca cu măiestrie și fiind „imitatori" ai caracterului de excelență al lui Dumnezeu (vezi Efeseni 5:1). 

Opusul perfecțiunii este mediocritatea, iar mediocritatea nu este nimic altceva decât un eșec al iubirii și o reprezentare greșită a Tatălui nostru.

Dr. Anders Ericsson, „cel mai mare expert din lume în materie de experți", este faimos pentru că a descoperit că este nevoie de aproximativ 10.000 de ore de „practică intenționată" pentru a ajunge să stăpânești orice meserie. Având în vedere acest lucru, nu este de mirare că suntem o societate plină de maeștri în nimic.

Aș îndrăzni să spun că cei mai mulți dintre noi au impresia că fac progrese de un milimetru într-un milion de direcții cu viețile și carierele lor. Suntem buni la multe lucruri diferite, dar nu suntem excelenți, maeștri sau excepționali la niciunul dintre acestea. Suntem prea ocupați, copleșiți și suprasolicitați, petrecând mult prea mult timp concentrați pe amănunte, în loc să stăpânim munca pentru care Dumnezeu ne-a creat.

Atunci, cum găsim lucrarea pe care o putem face cel mai excepțional de bine în slujba lui Dumnezeu și a celorlalți? Care este soluția pentru a nu mai fi maestrul nimănui? Soluția este de a deveni un maestru la ceva. 

Se crede că expresia „Se pricepe la toate și la nimic" este un citat greșit al lui Benjamin Franklin, care de fapt își încuraja cititorii să fie „Priceput la toate și maestrul la unlucru.” Faptul că Franklin a pronunțat sau nu această frază este irelevant. Adevărul este că, pentru a-L glorifica cel mai bine pe Dumnezeu și a-i iubi pe ceilalți prin vocațiile noastre, trebuie să ne facem munca cu excelență. Și nu ne putem face munca noastră de cea mai bună calitate până nu discernem munca pentru care Dumnezeu ne-a creat să o facem cel mai excepțional de bine și apoi, odată ce am găsit-o, ne concentrăm pe a deveni un maestru al acelei meserii.