Mama are nevoie de a doua șansăMostră

Care e problema ta?

De atât de multe ori ne gândim că problemele noastre provin din ceva din exterior. Nu putem să menținem contul bancar echilibrat pentru că soțul nu își notează toate retragerile. Nu terminăm pregătirea pentru școala duminicală deoarece copiii nu vor să stea în pat în timp ce noi încercăm să lucrăm la ele până târziu în noapte. Pantalonii noștri nu ne mai cuprind deoarece singura mâncare pe care am mai găsit-o a fost o tavă de negrese și un pachet pe jumătate gol de Tostitos.

Dar adevărul este că majoritatea din problemele noastre provin mai mult din interiorul nostru decât vrem noi să recunoaștem. De exemplu, când fac pâine, aș putea sta în bucătărie privind cu atenție cuptorul. Aș putea să găsesc ceva ce să-mi umple timpul doar pentru a rămâne în aceeași cameră, sau aș putea să învăț cum să renunț la alte proiecte pentru a nu mă simții atâta de atrasă în alte zeci de direcții diferite.

E nevoie de un fel special de putere pentru a admite că noi suntem cea mare problemă a noastră. Spun asta în urma victoriei, nu ca și victimă. Este o victorie în urma căreia pot prelua controlul asupra modului în care folosesc cele 25 de minute de coacere și de a mă opri în a da vina pe cuptor. Victima este mentalitatea când îmi spun singură că sunt prea cu capul în nori pentru a coace o bucată decentă de pâine.

Una dintre problemele care atinge atât de des viețile noastre este senzația că nu avem destul de mult timp. În cazul menționat mai înainte despre lecțiile neterminate pentru școala duminicală, s-ar putea să nu fie vina completă a copilului. Dacă arunc o privire sinceră asupra modului în care mi-am petrecut timpul în ultima săptămână, există lacune. Noaptea în care am vizionat trei episoade cap-coadă al emisiunii Cel mai mare ratat putea fii mai bine petrecută lucrând o oră la lecțiile pentru școala duminicală. După aceea, puteam să mă relaxez vizionând un episod din emisiunea mea. Sau, dacă aș putea să fac mai multe lucruri de-o dată, le-aș fi putut face toate în același timp: să tau câteva figurine cu Isus din hârtie, să-mi susțin concurentul preferat, să lipesc sclipici pe un îngeraș, să plâng după o împăcare, și așa mai departe.

Timpul este marele egalizator. Cu toții avem aceleași număr de ore într-o zi și ceea ce alegem să facem cu acele ore depinde de noi. S-ar putea să pară în afara controlului nostru, dar dacă suntem dispuși să observăm, adevărul este că noi alegem ce facem cu el. Eu aleg angajamentele pe care mi le-am făcut; eu am ales să fac școala acasă; eu am ales sa-mi zugrăvesc bucătăria; și așa mai departe. Ce alegeri faci care îți ocupă timp?