Mama are nevoie de a doua șansăMostră

Resetare

Îmi amintesc cu claritate ziua în care după ce am ajuns acasă de la o ieșire ce a fost puțin mai sălbatică decât obicei. Dintr-un anumit motiv nu am înțeles niciodată ce s-a întâmplat, copiii au fost mai plini de energie decât de obicei, ceea ce spune multe. Și în timp ce îți dorești ca acești copii ai tăi să se înțeleagă, nu vrei ca să conspire împotriva ta și să se agite unul pe altul. În această zi, asta este exact ce s-a întâmplat. Unul dintre ei a început să îmi creeze probleme, și până m-am întors ca să mă ocup de el, celălalt a dispărut pe la spatele meu făcând un nou dezastru. M-am simțit de parcă încercam să înconjor o cușcă plină de maimuțe… însă fără cușcă!

Atunci mi-a venit ideea. Dacă aveau de gând se se comporte ca animalele sălbatice, atunci aveam de când să profit de asta. „Stop!” am spus fermă.„Nimeni să nu miște!” Oprindu-mă la locul meu într-o poziție contorsionată. Nu erau siguri ce să facă, dar cei mai mari au stat complet nemișcați iar cei mici au devenit tăcuți. „Bine, uite ce vom face” le-am apus. „Aceasta este o grădină zoologică. Iar voi sunteți maimuțele. Fiți gata. Pe locuri. Start!” Și am început să mă maimuțăresc prin bucătărie precum un babuin care a băut prea multă cafeină. Mi-am dat silința ca să fac sunete de maimuțe și să merg ca o primată, scărpinându-mă la sub braț, legănându-mă pentru o vreme înainte și înapoi, în timp ce-mi trăgeam picioarele după mine.

Copiii au fost șocați. Uimiți până la punctul de-a sta neclintiți în locul lor inițial. Apoi am ales un alt animal - „Haideți să fim lei!” - și am întrat în modul de leoaică. Au început să mi se alăture în joc. Le-am strigat numele pe rând, urmat de un animal: „Ești un șarpe!” și „Fii o rață!” (Nu mi-am făcut griji că aceste animale nu ar putea sta niciodată împreună cu adevărat.) Împreună cu copiii, am petrecut următoarele cinci minute jucându-ne „Grădina zoologică" și am încheiat jocul în rolul de rechini având o hrănire frenetică la masă (peștișori aurii, desigur! Ce altceva ar mânca un rechin?).

Mi-am făcut în mod oficial propria mea resetare. Am apăsat pe buton și am schimbat ceea ce avea loc. Nu am strigat sau nu am devenit frustrată, nici nu mi-am dorit ca viața mea să fii fost diferită. Eu am deviat energia lor, ceea ce ne-a oferit un nou început răcoritor. În plus, m-am gândit că a fost de asemenea și distractiv!