Sfârșitul meu de Kyle IdlemanMostră

Umil pentru a fi înălțat

Sunt niște lucruri pe care le înveți atunci când faci parte din comitetul unei biserici. Unul dintre aceste lucruri este faptul că oamenii vin în Casa Domnului pentru a căuta soluții. Sunt prinși în problemele lor și se întreabă dacă acestea ar putea avea un răspuns supranatural. Datorii, dependențe, o căsnicie nereușită - oricare ar fi problema, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor cere niște pași de acțiune. Idei principale, într-o ordine riguroasă, pentru a rezolva problema, „Ce pot face?”. Întotdeauna presupunem că răspunsul este în cuvântul „a face”.

Pe când avem niște priorități care trebuie îndeplinite, adevărul este că nu există subtitut pentru smerirea noastră. În acest unct cineva spune: „Desigur, am înțeles. Fi mai umil. Dar trebuie să fie ceva ce pot face. Pe lângă a fi mai smerit.”

Este atât de ușor să faci ceva, în loc să fi cumva. A face ceva reprezintă o acțiune. A fi într-un anumit fel necesită o transformare adevărată.

Vrei să ști ce poți face? Bine, putem începe prin asta:
- Depărtează-te de cei din jurul tău pentru un moment.
- Lovește-ți pieptul.
- Roagă-te astfel: „Doamne, ai milă de mine.”
- Fi sincer și spune-o cu intenție.

Îmi asum riscul de a spune că ultima cerință este cheia. Se întâmplă atunci când te smerești.

Ești interesat de lucrurile care nu trebuie făcute?
- Nu-ți apăra cauza.
- Nu-ți scoate  Cv-ul.
- Nu cere binecuvântări comparându-te pe tine cu alții.
- Nu îi spune lui Dumnezeu toate motivele pentru care meriți să fi binecuvântat.
- Nu-l felicita pe Dumnezeu pentru că te are pe tine ca și copil al Său.
- Nu-i mulțumi Domnului pentru toată munca grea pe care ai depus-o

Nu există subtitut pentru smerenia ta în fața Domnului. O inimă umilă îl mulțumește pe Dumnezeu. Un strigăt smerit îl invită să își demonstreze puterea.

A fi umil este o activitate pe care o considerăm pasivă - asta și este, cineva sau ceva ne umilește. Suntem umiliți de șomaj, de o relație eșuată, de un vis distrus, dar Isus vorbește despre o umilință care este activă - noi suntem cei umili. Aceasta nu este ceva pe care o așteptăm să se întâmple de la sine. „Umilește-te”. Nu sună în regulă, nu-i așa? Pare aproape masochistic. Suntem obișnuiți să fim sfătuiți a ne afirma, nu a ne smeri.

Aceasta este capodopera umilinței - ceea ce a făcut Hristos. El S-a făcut nimic. S-a smerit pe Sine. Acesta era cineva care era în natura Sa - în esență - Dumnezeu, dar care nu a ținut cont de acest statut, ci S-a umilit până în punctul de a fi nimic.

Cum ne putem smeri? Acestea sunt câteva moduri care m-au ajutat să ajung la sfârșitul Eu-lui meu:
- Pentru a mă smeri, îmi mărturisesc voluntar păcatele.
- Pentru a mă umili dăruiesc fără plată și anonim.
- Pentru a mă smeri îi tratez pe alții mai bine decât pe mine.
- Pentru a mă umili cer ajutor.