An Nou, îndurări noiMostră

Dacă te supui pentru o mie de ani, nu ești cu mai mult acceptat decât în momentul în care ai crezut pentru prima dată; acceptarea ta este bazată pe dreptatea lui Hristos și nu pe a ta.

Păcatul este un dezastru mai mare decât credem noi că este, iar harul este mai uimitor decât părem noi să fim în stare să înțelegem. Nicio persoană care chiar înțelege ce are Scriptura de spus despre natura completă a păcatului, care alterează fiecare aspect al persoanei tale, s-ar gândi vreodată că cineva poate să adune suficientă motivație și putere astfel încât să se ridice la standardul de perfecțiune al lui Dumnezeu. Gândul că orice om căzut ar putea să își creeze propriul drum către acceptarea lui Dumnezeu trebuie să fie cea mai nebunească iluzie. Și totuși, cu toții tindem să credem că suntem mai drepți decât suntem de fapt, și când ajungem să credem asta, am făcut primul pas către adoptarea iluziei că poate nu suntem chiar așa de răi în ochii lui Dumnezeu până la urmă. 

De aceea este atât de importantă analiza realității din Romani 3:20. Pavel scrie, “Căci niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii”. Dacă te-ai ruga în fiecare moment al vieții tale, nu ai putea să spui suficiente rugăciuni ca să îți câștigi acceptarea lui Dumnezeu. Dacă ai oferi și ultimul bănuț din banii pe care i-ai câștiga în fiecare loc de muncă din viața ta, tot nu ai oferi suficient ca să meriți acceptarea lui Dumnezeu. Dacă fiecare cuvânt pe care l-ai rosti ar fi rostit cu cea mai pură motivație conștiincioasă, nu ai fi niciodată în stare să vorbești suficient ca să fii împăcat cu Dumnezeu. Dacă te-ai supune unei vieți neîntrerupte de slujire în fiecare moment, nu ai putea niciodată să slujești suficient pentru a câștiga favorul lui Dumnezeu. Păcatul este prea mare. Standardul lui Dumnezeu este prea sus. Este departe de accesul oricărei persoane care a luat prima suflare de aer.

De aceea Dumnezeu, prin dragoste, a trimis pe Fiul Său: “Însă Dumnezeu Și‑a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Vezi tu, nu există și nu a existat o altă cale. Există un singur drum către acceptarea lui Dumnezeu; dreptate lui Hristos. Dreptatea Lui este predată în contul nostru; păcătoșii sunt primiți în prezența unui Dumnezeu sfânt prin baza ascultării altcuiva. Hristos este speranța noastră, Hristos este liniștea noastră, Hristos este pacea noastră. El a îndeplinit perfect cerințele lui Dumnezeu pentru ca, în păcatul nostru, în slăbiciunea noastră, și în eșecul nostru, să nu ne mai fie niciodată teamă de mânia lui Dumnezeu. Asta face harul! Deci ca și copii ai harului, noi ascultăm ca o jertfă a închinării, nu într-o încercare disperată de a face ceea ce este imposibil; câștigarea independentă a favorului lui Dumnezeu.