An Nou, îndurări noiMostră

Ai nevoie de ea în fiecare zi. Tu și eu pur și simplu nu putem trăi fără ea. Ce ar putea fi? Prezența din interior a Duhului Sfânt.

Nu știu unde am fost când notița a dispărut. Nu sunt sigur de ce am ratat discuția. Nu pot explica de ce am avut acest decalaj mizerabil în înțelegerea Evangheliei. Nu vă pot spune de ce lipsește acest articol din conturul meu teologic, dar a lipsit, iar faptul că lipsea mi-a făcut viața creștină destul de mizerabilă.

Iată teologia mea funcțională din viața mea de copil al lui Dumnezeu: Știam că, prin har, am primit iertarea lui Dumnezeu și am știut că am fost onorat cu o trecere all-inclusive în eternitate, dar m-am gândit că, între timp, treaba mea era să scot totul la iveală. A fost responsabilitatea mea să identific păcatul, să-l elimin din viața mea și să mă ofer să trăiesc într-un mod mult mai bun, mai biblic. Am încercat asta, crede-mă; Am încercat și am constatat că nu a funcționat. Am eșuat din nou și din nou. Părea că am eșuat de mai multe ori decât am reușit. Am devenit din ce în ce mai frustrat și descurajat. M-am simțit ca și cum aș fi fost înscris într-un joc pe care nu aveam capacitatea de a-l juca, de către cineva care a păstrat scorul perfect. Îmi aduc aminte de momentul din facultate când totul a ajuns la un final. Era ora șase dimineața, în timp ce aveam devoțiuni pe care chiar nu voiam să le am, când am pus în sfârșit capul pe birou și am strigat: „Nu pot face ceea ce ceri tu să fac! ” Apoi am citit următorul capitol din citirea mea zilnică din Biblie, iar prin harul lui Dumnezeu acesta a fost Romani 8. 

Am citit acest capitol de mai multe ori, inclusiv aceste cuvinte: „Pentru că, dacă trăiți potrivit firii, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi” (v. 13). Erau ca niște artificii care îmi ieșeau din cap. Dumnezeu știa că nevoia mea ca păcătos era atât de mare încât nu era suficient ca El să mă ierte doar; El trebuia să vină să trăiască în interiorul meu sau nu aș fi fost ceea ce fusesem re-creat să fiu sau să fac ceea ce am fost renăscut să fac.

Am nevoie de prezența și puterea Duhului Sfânt care trăiește în mine, deoarece păcatul răpește dorințele inimii mele, îmi orbește ochii și îmi slăbește genunchii. Problema mea nu este doar vinovăția păcatului; este și incapacitatea păcatului. Deci, Dumnezeu își dă harul copiilor Săi osândiți prin prezența Duhului care dă vederea, care produce dorințe și care dă putere. Nu se poate spune mai bine decât spune Pavel la sfârșitul discuției sale despre darul Duhului: „va da viață și trupurilor voastre muritoare” (Rom. 8:11, parafraza mea).