Doamne, unde ești?! Cu John BevereMostră

Dureri în creștere

Viața creștină are câteva paralele față de modul în care crește un copil. 

Când am intrat în experiența primului meu deșert spiritual, a fost un bebeluș spiritual. La acel moment aveam un exemplu natural excelent chiar în fața mea - fiul meu Addison, care avea cam optsprezece luni. 

Lisa era o mamă excelentă, așa că atunci când Addison plângea, ea era imediat acolo să se îngrijească de el. Într-o secundă el era în brațele ei, bucurându-se de susținere și mângâiere în timp ce îl alăpta. 

Dar mai apoi, Addison, trebuia să crească spre maturitate, așa cum trebuie să facă orice copil. Pentru toți cei patru băieți ai noștri a venit timpul când trebuiau să se hrănească singuri. Oh, și ce mizerie - sunt sigur că știi la ce mă refer! Ei încearcă să mănânce, și jumătate din mâncare era peste tot în scaunul lor de masă și pe jos. 

În timpul acestei perioade, copiii devin frustrați cu părinții lor, deoarece nu mai sunt hrăniți cu lingurița ca și în trecut. Ei se smiorcăie și plâng în timp ce tu încerci să fi un părinte responsabil. Când fii noștri aruncau cu mâncarea în jur, noi am fi vrut să sărim și să preluăm controlul, totuși, știam că acest lucru le-ar fi întârziat progresul. Le permiteam copiilor noștri să crească. Cu siguranță că nu doream să ajungem hrănindu-i cu lingurița până ajungeau adulți. 

În timp ce bebelușii cresc, nivelul de susținere pe care-l primesc se schimbă pentru a încuraja creșterea și dezvoltarea. Dumnezeu face un lucru asemănător cu noi, ca să putem crește și să ne putem dezvolta și să creștem din punct de vedere spiritual. Când suntem proaspeți născuți din nou și umpluți de Duhul Sfânt, timp de un sezon El se manifestă la fiecare plâns al nostru. Dar după ce trece timpul - și sper să trecem dincolo de la a dori doar lapte (Evrei 5:12) - pentru a ne ajuta să creștem și să ne maturizăm, El ne permite să trecem prin perioade în care El nu răspunde instant la fiecare chemare.

Când Domnul m-a ajutat să înțeleg că a crește din punct de vedere spiritual este un proces asemănător cu procesul pe care-l experimentează orice persoană de la copilărie la vârsta de adult, am devenit mult mai contemplativ și mă întrebam, Am greșit eu? Prin ceea ce trec, nu este un fel de pedeapsă din partea lui Dumnezeu? E posibil să fi fost condus prin pustiu pentru a învăța ceva - pentru a crește în vreun fel care mă va echipa mai bine pentru a-l urma și a-l sluji pe Isus?

Adevărul este că nu treci doar printr-un sezon prin pustiu; tu crești prin el.