Elisabeta

Da, voi aștepta cu nerăbdare.

Profețiile au făgăduit un „Prinț al Păcii" (Isaia 9:6), și totuși, timp de secole, poporul Israel a cunoscut doar război, captivitate și greutăți.

Isaia a prezis un conducător care va veni și care va „judeca pe cei săraci cu dreptate și ca hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării”(Isaia 11:4)și totuși, oriunde se uita poporul lui Dumnezeu, vedea nedreptate, stăpânire romană și impozite opresive care sporeau sărăcia.

Profeții tăcuseră timp de atât de mulți ani (patru sute, de fapt), încât mulți oameni au început să se întrebe dacă nu cumva toate acele povești și ziceri erau doar atât... povești și ziceri, mituri și legende care nu trebuie luate prea în serios. Unii au decis să abandoneze vechile credințe în favoarea organizării în jurul unor vizionari politici și insurgenți militanți care luau lucrurile în propriile mâini. Majoritatea oamenilor pur și simplu nu știau ce să facă.

În acest peisaj cultural de îndoială, paranoia și dorință, au fost anunțate două sarcini miraculoase la două candidate improbabile. Prima pentru Elisabeta, care nu numai că era stearpă, dar și mult trecută de vârsta fertilă, iar cea de-a doua pentru Maria, care era virgină. Aproape imediat după al doilea anunț, cele două femei au fost aduse împreună într-o întâlnire extatică și dramatică:

Luca 1:39-45

„Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”

Ioan Botezătorul (copilul care creștea în pântecele Elisabetei) a sărit de bucurie la auzul vocii mamei Domnului său, pe care nu o văzuse și nu o cunoscuse niciodată. După atâția ani, „miturile și legendele" deveneau în sfârșit realitate, chiar dacă nu puteau fi simțite decât prin pereții pântecelui: atât de aproape, și totuși atât de departe.

Poate că în acest decembrie te simți ca poporul lui Israel în așteptare. Poate că aștepți ceva de atât de mult timp încât începi să te întrebi dacă promisiunile se vor împlini. În ajun suntem invitați să sărim de bucurie la sentimentul că ceva frumos și important se apropie, chiar dacă încă nu poate fi văzut. Suntem chemați la disciplina contraintuitivă de a crede cu bucurie și încredere în ceea ce nu se poate vedea, pentru că „toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu" (Matei 19:26), așa cum au crezut Elisabeta și Maria. 

În acest sezon, fie ca și noi, asemenea Mariei, să fim numiți binecuvântați pentru că „am crezut că se va împlini ceea ce ne-a [us] fost transmis de la Domnul.”

Rugăciune:

Doamne Suveran,

Întărește-mi credința în acest sezon și dă-mi curajul de a crede că toate lucrurile sunt posibile prin Tine. Fă ca sufletul meu să sară de bucurie la sentimentul apropierii Tale și la sunetul vocii Tale și să celebreze adevărul promisiunilor Tale. Umple-mă cu Duhul Tău cel Sfânt, ca pe Elisabeta, ca să pot mulțumi pentru tot ce ai făcut și pentru tot ce ai de făcut încă.

Practică:

Selectează o biografie a unui creștin al cărui exemplu îl admiri (de exemplu, David Brainerd, Augustin, Corrie Ten Boom, Elisabeth Eliot) și citește-o în perioada aceasta, observând cât de des a fost chemată persoana respectivă să „Îl aștepte pe Domnul" și cum a perseverat.