Irezistibil de Andy Stanley - Plan de lectură pentru 6 zileMostră

Isus mai întâi, iar apoi Biblia

Credința creștină a început cu învierea lui Isus.

A luat naștere printr-un eveniment, nu printr-un document; o naștere, nu un certificat de naștere. Credința noastră a început când o mână de urmași ai lui Hristos L-au văzut înviat din morți. Așa cum învierea lui Isus le-a servit ca motiv pe care l-au dat pentru speranța pe care o aveau, tot așa învierea Sa trebuie să servească ca motiv pentru speranța noastră de asemenea. Pentru a o spune mai direct: noi nu credem pentru că Biblia spune astfel. Noi credem pentru că Hristos a înviat!

Dacă biserica o să își recâștige statutul din primul secol de irezistibilă, noi trebuie să ne schimbăm modul în care vorbim despre Biblie. Majoritatea persoanelor educate au o opinie educată despre ce este Biblia și ce nu este. Ei nu vin în bisericile noastre nepregătiți ci vin documentați. În consecință, trebuie să ne schimbăm modul de abordare. După cum am văzut, avem un exemplu din primul secol pentru a face asta.

Credința noastră nu este pe cale de dispariție din cauza arheologiei sau a istoriei Vechiului Testament. Oricine și-a pierdut credința în Hristos pentru că și-a pierdut credința în credibilitatea istorică sau arheologică a Vechiului Testament și-a pierdut-o inutil.

Credința primilor urmași ai lui Isus nu s-a bazat pe o carte precisă din punct de vedere istoric, arheologic sau științific. Nici credința ta nu ar trebui să fie astfel. Nici credința copilului tau. Și nici ai copiilor din biserica ta. Dacă Vechiul Testament ar fi fost scris ca o lucrare științifică sau în conformitate noțiunilor moderne de precizie istorică, sunt șanse ca nimeni să nu o fi înțeles până în era modernă. Credința noastră nu e pe punctul de colaps bazat pe istoria, plauzibilitatea, sau chiar credibilitatea Vechiului Testament.

Când scepticii indică spre violența, misoginismul, știința și afirmațiile istorice neverificabile ale Bibliei ebraice, în loc să încercăm să apărăm acele lucruri, putem să ridicam umerii, să le arătăm o față confuză, și să zicem „Nu-s sigur de ce aduci aceste lucruri in discuție. Credința mea creștină nu e bazată pe niciuna din astea.”

Si, apropo, chiar nu e bazată pe acele lucruri.

Sau cel puțin nu ar trebui să fie.

Cea a lui Petru nu a fost. Cea a lui Pavel nu a fost. 

Reflecție: Știi pe cineva care și-a pierdut credința pentru ceva din Biblie? Ești de acord că învierea lui Isus din morți ar trebui să stea la baza credinței creștine?