Speranță În ÎntunericMostră

Speranța

O speranță vie ne permite să avem atât tristețe cât și bucurie. Speranța noastră plină de viață este o moștenire dobândită pentru noi de Hristos.

-Tim Keller

Habacuc se încheie cu această rugăciune: „Stăpânul Domn este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să pășesc pe înălțimile mele." (Habacuc 3:19)

Când te gândești la ceea ce știa acest profet că deja înfrunta, speranța lui absolută este uluitoare. „Chiar dacă smochinul nu înflorește și animalele din staul nu mai sunt, totuși Domnul este în templul Său cel sfânt. Chiar dacă lucrurile se vor înrăutăți înainte de a fi mai bune, oprește-te pământule înaintea Lui. Neprihăniții vor trăi prin credință. Cuvintele lui Dumnezeu se vor adeveri. Îmi voi găsi puterea și speranța în Domnul și Dumnezeul meu, iar El mă va urca pe noi înălțimi."

Habacuc s-a luptat cu întrebări, a acceptat realitatea, s-a încrezut indiferent de situație și a găsit speranța în Dumnezeu. Dacă nu înveți nimic altceva din acest plan biblic, sper că îți vei aminti ce înseamnă numele lui Habacuc: „a lupta" și „a accepta".

Amândouă în același timp.

Îmi amintesc când fiica mea cea mai mică, Joy, avea doar 4 ani și se juca pe tiroliana din curtea unui prieten. Întrucât era prea mică pentru a ști se oprească la finalul liniei, și-a zdrobit fața de trunchiul gros al copacului. Încă îmi amintesc acel „trosc!” A căzut la pământ, sângerând și inconștientă.

Panicat, i-am găsit pulsul, deși nu atât de puternic pe cât aș fi dorit. Am dus-o repede la urgențe și doctorii au început să-i facă teste. După ce și-a recăpătat conștiința au încercat să coasă tăietura din partea de jos a bărbiei sale. Dar Joy se împotrivea.

A trebuit să o țin nemișcată.

Stăteam deasupra ei, ținându-i corpul și capul neclintite în timp ce doctorul i-a pansat și i-a cusut cu atenție tăieturile. Suspina: „Tati, ce se întâmplă? Te rog lasă-mă. Fă-i să se oprească. Vreau să mă joc. Te rog. Vreau doar să mă joc. Te rog nu îi lăsa să mă rănească." Dar știam că trebuia să treacă prin asta, pentru o vindecare completă.

Uneori Dumnezeu ne ține astfel, știind ce va fi necesar ca să ne vindecăm cum se cuvine.

Ne luptăm și acceptăm. Amândouă în același timp.

Totuși în brațele Lui este speranță.

Rugăciune: Doamne, îți mulțumesc pentru că mă susții. Îți mulțumesc pentru că mă vindeci. Îți mulțumesc pentru speranță.