Ajutor fără a răni: Biblia și săraciiMostră

Apologetică finală

Însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă și aruncându-mă după cele ce sunt înainte, urmăresc ținta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus. (Filipeni 3:13-14)

Regret. Acum, ochii tăi ar trebui să fie deschiși la a-i vedea pe cei săraci din punct de vedere material. Oameni din orașul tău se chinuie să își plătească facturile, să își hrănească familiile și să obțină o bună îngrijire medicală. La mulți kilometri depărtare, știi că există milioane de orfani care nu au mâncare, adăpost și educație, trăind în tufișuri sau pe străzi. Poate că simți regret - pentru orbirea față de semenii tăi, pentru sentimentele de superioritate spirituală și intelectuală și pentru materialismul tău. În cele din urmă, ai putea fi tentat să te simți disperat, să spui în mijlocul unui puhoi de deteriorare: „Ce diferență pot eu să fac?”

Pocăință. În final, Dumnezeu ne cheamă la pocăință și acțiune, nu la regret și paralizie. Nu trebuie să ne pierdem în trecut, ci mai degrabă să ne întoarcem de la păcat și pasivitate la speranță și dragoste. Referitor la propria sa creștere în Cristos, apostolul Pavel ne îndeamnă să uităm de ceea ce a rămas în urmă și să privim înainte la ceea ce este în față, să continuăm. În îndreptarea noastră către speranță și dragoste, mai este de lucru, și totuși „Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere.” (Filipeni 2:13). Dumnezeu este la lucru în renovarea inimilor noastre, iar noi suntem chemați să fim participanți activi în această schimbare.

Dragoste. Francis Schaeffer, care a înființat o slujire apologetică numită L’Abri, a spus de multe ori că dragostea dintre creștini era „apologetica finală”. Mergând mai departe de regret și pocăință, dragostea noastră față de cei săraci din punct de vedere material este cea care face ca adevărul Evangheliei să pară credibil oamenilor ce privesc din afară. Precum a spus Brian Fikkert: „Trebuie să-L întruchipăm pe Isus, făcând ceea ce El a făcut și ceea ce El continuă să facă prin noi: să declarăm - folosind atât vorbe, cât și fapte - că Isus este Regele Regilor și Domnul Domnilor care aduce o Împărăție a dreptății, a judecății și a păcii. Iar biserica trebuie să facă asta acolo unde a făcut-o și Isus, printre orbi, ologi, bolnavi, cei respinși și cei săraci.” Așadar, creștinule, continuă. Este de lucru.

Rege Isus, ne pocăim. Ajută-ne să nu trăim în regret, ci în speranță și dragoste. Ajută-ne să Îl întruchipăm pe Isus printre cei săraci.