NeașteptatMostră

Atunci când privim la situațiile neașteptate din viețile noastre, întotdeauna ne vom regăsi stând fie în pragul căderii în prăpastia disperării sau al căderii în brațele unui Dumnezeu milostiv, iubitor și grijuliu - un Dumnezeu care vrea să ne poarte peste acea prăpastie a disperării și să ne ducă până într-un loc larg deschis, plin de speranță.

Speranța este încredere de neclintit în Dumnezeu. Nu neagă realitatea durerii noastre, dar ne oferă o viață dincolo de durerea noastră. Ne oferă permisiunea de a avea un nou început. Este așteptarea încrezătoare și fericită a binelui, care ne determină să fim mai veseli și ne provoacă să credem într-un viitor diferit. Se uită mereu la Dumnezeu: „Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine!” (Psalm 39:7)

Noi putem să facem numai atât cât putem să facem cu propriile puteri, dar atunci când ne punem bazele în Dumnezeu, când alergăm la fortăreața pe care o avem în Isus, El ne promite că ne va umple viețile de speranță: „Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, în timp ce credeți, ca să aveți speranță din belșug, prin puterea Duhului Sfânt!” (Romani 15:13) El promite să ne ajute să devenim prizonierii speranței, așa cum ne-a chemat El să fim, pentru a putea rămâne optimiști, liberi să putem păși într-un nou destin pe care e posibil să nu ni-l fi imaginat. 

Uneori cred că speranța este un act de sfidare, unul pe care Dumnezeu vrea ca noi să ni-l asumăm cu îndrăzneală. Este un act de curaj să credem în ciuda pierderilor și dezamăgirilor noastre. Este refuzul de a ne pierde încrederea în noi înșine și a avea încredere în Dumnezeu să ne răsplătească pentru că noi nu o facem. Este îndrăzneț să nu renunțăm și în schimb, să ne facem speranțe și mai mari.

Atunci când ne riscăm să avem încredere din nou, învățăm cum să trăim în prezent, dar cu viitorul în minte. Ne mutăm concentrarea asupra viitorului. Devenim prizonieri ai speranței care țin strâns de speranță, care vorbesc limbajul speranței, care nu amână speranța, care trăiesc într-un loc plin de libertate, lăsându-L pe Dumnezeu să ne surprindă cu un nou viitor. Atunci când devenim prizonieri ai speranței, ea încetează să mai fie amânată, iar dorințele pe care Dumnezeu le-a pus în inimile noastre vor fi îndeplinite - într-un fel sau altul.

Text adaptat din Unexpected: Leave Fear Behind, Move Forward in Faith, Embrace the Adventure de Christine Caine. Drepturi de autor © 2018 de Christine Caine. Retipărit cu permisiunea Zondervan Publishing. Toate drepturile rezervate.