NeașteptatMostră

Atunci când am aflat că aveam o tumoare canceroasă pe tiroidă în 2015, a fost foarte neașteptat. Dar pe măsură ce am trecut prin acea experiență, am realizat că, dacă mă opresc să mă gândesc puțin, fiecare zi este plină de lucruri neprevăzute. Ne facem liste de sarcini. Pornim la drum crezând că totul va merge conform planului. Dar nu se întâmplă așa, pentru că întreruperi la care nu ne așteptam să vină ne invadează viețile și aduc imprevizibilul.

Dar oricât de surprinzător este imprevizibilul pentru noi, trebuie să ne amintim că acesta nu este niciodată neașteptat pentru Dumnezeu. El știa că ziua aceea urma să vină în viața mea, și deja mă aștepta în acea zi. Frica a încercat să mă cuprindă, după cum se întâmplă în mod normal atunci când primim o veste rea, dar știam că nu puteam să o las să mă copleșească.

Știam că aveam nevoie să îmi opresc mintea de la a merge prea departe - gândindu-mă la Nick și fetele noastre și viitorul nostru necunoscut, dacă urma să trăiesc sau să mor, dacă tumoarea mea era vindecabilă sau nu. Am știut să recunosc faptul că trenul gândurilor din capul meu ar putea accelera rapid în jos pe o cale periculoasă și să mă deraieze într-un loc întunecat. Știam că trebuia să fiu în credință. Ca și în multe alte situații în care m-am aflat înainte, știam că exista o alegere pe care numai eu o puteam face: Aveam să merg în frică sau în credință?

Întotdeauna, credința a fost cea care m-a ajutat să merg înainte prin circumstanțele din trecutul meu, așa că am ales credința. Asta nu a însemnat, totuși, că frica a dispărut. Încă mă tenta, dar știam că a fi tentat cu frică nu înseamnă a ceda fricii - iar refuzul de a ceda fricii a fost singura cale de a-i face față.

Am început să merg în credință prin a poposi într-un loc pe care eu îl numesc „coconul credinței”. În acest loc decid în mod proactiv să stau sârguincioasă în cuvânt, să ascult muzică de închinare continuu și să las numai voci pline de credință să vorbească în viața mea despre o anumită situație. Știam să vorbesc numai credință. Am învățat că putem hrăni frica sau putem hrăni credința, și că aveam puterea de a alege pe care dintre acestea să o hrănesc - așa că mi-am hrănit credința. Am fugit către Dumnezeu și nu departe de Dumnezeu. Am luptat lupta cea bună a credinței.

Poți aprofunda acest mesaj al păcii supranaturale și al încrederii complete în Dumnezeu chiar și atunci când viața ia o curbă neașteptată prin cea mai nouă carte a lui Christine, Unexpected. Află mai multe despre aceasta aici. 

Text adaptat din Unexpected: Leave Fear Behind, Move Forward in Faith, Embrace the Adventure de Christine Caine. Drepturi de autor © 2018 de Christine Caine. Retipărit cu permisiunea Zondervan Publishing. Toate drepturile rezervate