Crucea și CoroanaMostră

Sfințirea și accesul la Dumnezeu

În momentul mântuirii, Isus te-a sfințit cu sângele Său, aplicându-l vieții tale (Evrei 13:12). Aceasta înseamnă că ai fost pus deoparte ca și copil al lui Dumnezeu pentru a trăi pentru El de acum înainte. Cel mai bun mod pentru mine pentru a descrie sfințirea este aceea de a o compara cu o perioadă care vine la sfârșitul unui eveniment. Ai fost mântuit, răscumpărat, îndreptățit, împăcat și sfințit, punct. Dar acest punct nu se sfârșește. Se transformă într-o linie care se prelungește pe tot parcursul vieții.

Sfințirea este procesul prin care Domnul își transformă continuu copiii după chipul lui Isus Hristos. Întreaga viață creștină este în acea linie; ea doar se prelungește pe măsură ce creștem în evlavie, ascultare și înțelegere. Mântuirea nu este finalul, ci începutul scopurilor lui Dumnezeu pentru credincioși. Obiectivul Său este să reînnoiască fiecare zonă a vieții noastre, astfel încât să putem deveni slujitorii Săi valoroși și ambasadorii lui Hristos într-o lume pierdută.

Acest proces va continua pe tot parcursul vieții, pentru că Duhul Sfânt se află în interiorul fiecărui credincios, călăuzind și împuternicind pe fiecare să meargă înainte. El nu ne va părăsi niciodată - este întotdeauna un alt pas de făcut pentru a progresa în asemănarea cu Hristos și slujirea rodnică pentru Domnul.

Cheia progresului este posibilitatea de a intra cu încredere în Locul Sfânt prin sângele lui Isus (Evrei 10:19-22). În Vechiul Testament, Sfânta Sfintelor era camera interioară a cortului întâlnirii sau a templului în care Dumnezeu a locuit deasupra chivotului legământului. Marele preot era singurul care putea intra în acest sfânt loc și el putea face acest lucru doar o dată pe an pentru a face ispășire pentru el și pentru întreg poporul. După ce se pregătea cu grijă pe el însuși prin ritualuri sacre, el intra cu sânge de animale pentru a stropi pe scaunul îndurării.

Astăzi, singurul motiv pentru care creștinii se pot apropia de Dumnezeu este că, spiritual vorbind, ei sunt acoperiți de sângele lui Isus. Când Isus Și-a oferit viața ca jertfă pentru păcatele lumii, perdeaua templului - ce Îl separa pe Dumnezeu de popor - a fost ruptă în două de sus în jos. Acest eveniment supranatural a însemnat acceptarea de către Tatăl a jertfei lui Hristos, care a deschis calea către prezența Lui.

Pentru că nu am participat niciodată la sistemul sacrificial al Vechiului Testament, de obicei luăm de bun accesul la Domnul. Acum nu este nevoie să sacrificăm un miel când vrem să ne apropiem de Dumnezeu. De fiecare dată când intrăm în camera tronului Tatălui în rugăciune, este ca și cum Isus se uită la noi și ne spune: „Iată unul dintre Noi ... sângele a fost aplicat."