Psalmul 73:3-17
Psalmul 73:3-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor stricați. Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este fermă. Ei nu sunt în necaz ca alți oameni, nici nu sunt loviți cu plăgi ca alți oameni. De aceea mândria îi înconjoară ca un lanț; violența îi acoperă ca o haină. Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima și-ar dori. Sunt corupți și vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc trufaș. Își înalță gura împotriva cerurilor și limba lor cutreieră pământul. De aceea poporul lui se întoarce aici; și apele plinătății le sunt stoarse. Și ei spun: Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în cel Preaînalt? Iată, aceștia sunt neevlavioșii, care prosperă în lume; ei cresc în bogății. Într-adevăr, mi-am curățat inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție. Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi și pedepsit în fiecare dimineață. Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aș ofensa generația copiilor tăi. Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine, Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.
Psalmul 73:3-17 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. De aceea mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i învelește. Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți și își măresc bogățiile. Degeaba dar mi-am curățit eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
Psalmul 73:3-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
pentru că îi invidiam pe cei lăudăroși și vedeam prosperitatea celor răi. Astfel, am observat că ei nu au remușcări până la moarte, iar corpul lor este plin de grăsime. Nu sunt afectați de necazul omului obișnuit și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. Astfel, ei își poartă mândria la gât ca pe o podoabă; iar violența îi acoperă ca o manta. Le ies ochii din orbite din cauza grăsimii, iar inima lor dorește lucruri care depășesc limitele. Râd de oamenii din jurul lor și vorbesc cu răutate. Sunt aroganți și amenință cu exploatare dură. Își deschid gura până la cer; și limba lor merge pe tot pământul. Aceste lucruri determină poporul să se întoarcă spre ei și să le soarbă cuvintele exact ca apa. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu? Și cum ar putea cunoaște (ce se întâmplă) Cel Foarte Înalt?” Așa sunt oamenii răi: permanent liniștiți, bogați și prosperi. Am considerat că degeaba mi-am curățat inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție; pentru că în fiecare zi sunt lovit și suport pedeapsa în fiecare dimineață. Dacă aș zice: „Vreau să îmi permit să vorbesc și eu ca ei!”, aș trăda pe aceia care sunt fiii Tăi. M-am gândit la aceste lucruri, ca să le înțeleg; dar nu am reușit – până când am venit la sfântul sanctuar al lui Dumnezeu și am privit (cu atenție) la sfârșitul lor.
Psalmul 73:3-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când am privit cu jind ‘napoi La cei nelegiuiți, și când Văzut-am cât de fericiți Sunt răii. Este-adevărat, De tulburări ei sunt scutiți Până la moarte și-ncărcat Li-e trupul de grăsimi. Acești Nu sunt cum ceilalți sunt loviți; De suferințe omenești N-au parte, ei fiind scutiți. Mândria, salbă, le-a slujit; Iar asuprirea este cea Cari, ca o haină, i-a-nvelit. Pe-ale lor fețe, grăsime Le-a umflat ochii. Au primit Mai mult chiar decât ei gândesc, Decât inima le-a dorit. De-aceea râd și le vorbesc Cu răutate-asupritor, De sus – de parcă mai mari sânt Decât toți ceilalți – tuturor. Limbile lor, peste pământ, În goană au cutreierat, Iar glasul lor, spre zări pornit, Până la cer s-a înălțat. De-aceea lumea a venit, Grăbită, la acești mișei, Căci înghit apă ne-ncetat, Și îndrăznesc a zice-n ei: „Din tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ce va cunoaște Dumnezeu? Ce poate oare, El să știe?” Așa gândesc cei răi, mereu, Sporindu-și a lor bogăție. Degeaba eu m-am curățit Și mâinile mi le-am spălat: În fiecare zi-s lovit Și de pedeapsă apăsat. De-aș zice: „Vreau ca să vorbesc La fel precum vorbesc cei răi”, Credință nu mai dovedesc, Față de toți copiii Tăi. La aste lucruri, m-am gândit: Să le-nțeleg am încercat, Însă-n zadar m-am străduit, Căci n-am putut, pân’ n-am intrat În Casa sfântă-a Domnului. Abia acolo am văzut Care e soarta răului La urmă; și am priceput
Psalmul 73:3-17 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
căci i-am invidiat pe cei orgolioși când vedeam prosperitatea nelegiuților. Ei nu au [parte] de suferință până la moarte și trupul lor este bine hrănit [și sănătos]. Ei nu au parte de truda oamenilor și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei și violența este haina cu care se îmbracă. Din grăsimea lor iese nelegiuire și din inimile lor se revarsă gânduri rele. BatjoCòresc, vorbesc cu răutate, vorbesc de sus asuprind. Își înalță gura lor până la ceruri și limba lor cutreieră pământul. De aceea, poporul se ia după ei și puhoiul de ape nu-i satură. Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să știe aceasta? Există cumva cunoaștere în Cel Preaînalt?”. Iată, aceștia sunt nelegiuiții: liniștiți întotdeauna, acumulează bogății! Așadar, în zadar mi-am păstrat inima curată și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci sunt lovit ziua întreagă și pedepsit [încă] de dimineață. De-aș fi zis: „Voi vorbi ca ei”, aș fi trădat neamul fiilor tăi. Și am cugetat ca să înțeleg aceasta, dar anevoios lucru a fost în ochii mei până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu și am înțeles [care este] sfârșitul lor.
Psalmul 73:3-17 Noua Traducere Românească (NTR)
căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. Căci ei n-au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime. N-au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. Le ies ochii din orbite, iar imaginațiile minții lor întrec măsura. Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, amenințând cu oprimarea. Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“. Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. Într-adevăr, degeaba mi-am curățit inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. Când m-am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, m-a cuprins neliniștea, până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am înțeles care este sfârșitul lor.
Psalmul 73:3-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. De aceea mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i învelește. Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți și își măresc bogățiile. Degeaba dar mi-am curățit eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.