Psalmii 73:3-17

căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. Căci ei n-au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime. N-au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. Le ies ochii din orbite, iar imaginațiile minții lor întrec măsura. Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, amenințând cu oprimarea. Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“. Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. Într-adevăr, degeaba mi-am curățit inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. Când m-am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, m-a cuprins neliniștea, până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am înțeles care este sfârșitul lor.