Psalmul 62:1-12
Psalmul 62:1-12 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu, de la el vine salvarea mea. Numai el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina tare. Cât timp veți plănui ticăloșie împotriva unui om? Voi toți veți fi uciși, veți fi ca un zid încovoiat și un gard surpat. Ei se sfătuiesc numai să îl doboare din înălțimea lui, se desfată în minciuni; binecuvântează cu gura lor, dar blestemă înăuntru. Selah. Așteaptă numai pe Dumnezeu, sufletul meu; căci speranța mea vine de la el. Doar el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina. În Dumnezeu este salvarea mea și gloria mea; stânca puterii mele și locul meu de scăpare este în Dumnezeu. Încredeți-vă în el tot timpul; voi popoarelor turnați-vă inima înaintea lui, Dumnezeu este un loc de scăpare pentru noi. Selah. Cu siguranță cei de rând sunt deșertăciune și cei mari sunt minciună, puși în balanță, ei împreună sunt mai ușori ca deșertăciunea. Nu vă încredeți în oprimare și nu deveniți deșerți în jefuire; dacă bogățiile cresc, nu îți apleca inima asupra lor. Dumnezeu a vorbit o dată; de două ori am auzit aceasta: că puterea aparține lui Dumnezeu. De asemenea, Doamne, ție îți aparține mila, căci tu răsplătești fiecărui om conform lucrării sale.
Psalmul 62:1-12 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire) Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire) Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare. Nu vă încredeți în asuprire și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele! O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu. A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu îi răsplătești fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 62:1-12 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Sufletul meu își găsește liniștea numai în Dumnezeu; și numai de la El îmi vine salvarea. Numai El este stânca și scăparea mea. Dumnezeu este fortăreața mea. Niciodată nu voi fi destabilizat. „Până când veți continua să atacați omul acționând împreună ca să îl culcați pe pământ așa cum ați dărâma un zid înclinat sau un gard deteriorat?” Ei urmăresc doar să îl doboare din înălțimea unde este amplasat. Îndrăgesc minciuna; și în timp ce binecuvântează cu gura, blestemă în inima lor. „Sufletul meu, liniștea ta să fie numai în Dumnezeu; pentru că speranța mea vine de la El!” Numai Dumnezeu este stânca și salvarea mea. El este adăpostul meu fortificat; și nu voi fi destabilizat! Salvarea și gloria mea sunt asigurate de Dumnezeu care este o stâncă tare pentru mine. Adăpostul meu este (în) Dumnezeu. Poporule, încrede-te în El în orice vreme; și varsă-ți inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Fiii oamenilor sunt doar o suflare. Oamenii sunt o minciună. Puși în talerele balanței, ei nu au valoare. Când sunt evaluați împreună, se constată că sunt mai ușori decât o suflare… Nu vă încredeți în forța de exploatare; și nici nu sperați inutil în realizarea planurilor voastre prin tâlhărie. Când vi se mărește forța (și autoritatea), nu permiteți inimii voastre să devină arogantă! Dumnezeu a vorbit o singură dată, iar eu am auzit de două ori: „Forța aparține lui Dumnezeu!” Stăpâne, Tu ești bun – pentru că recompensezi pe fiecare conform faptelor lui.
Psalmul 62:1-12 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Numai în Domnul Dumnezeu Se-ncrede-acum sufletul meu, Căci El îmi e sprijinitor, Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu. Dar până când oare-o să fiți Gata ca să vă năpustiți Asupra unui om, cătând Să îl vedeți, apoi, zăcând Ca zidul care-i dărâmat Sau precum e gardul surpat? Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme. Da suflete, tu – tot mereu – Încrede-te în Dumnezeu, Căci numai de la El îmi vine Nădejdea care este-n mine. Căci El îmi e sprijinitor, Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu. Pe Domnul se va-ntemeia Sprijinul meu și slava mea. În El e stânca cea pe care Puterea mea, temelii, are, Precum și locu-n care eu Găsesc un adăpost, mereu. Popoarelor, în orice vreme, De Domnul trebuie-a vă teme Și-ncredere s-aveți în El. Cu toți goliți-vă, astfel, Inima-n fața Lui. Apoi, El adăpost e, pentru noi. Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare. Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți. Odată, Domnul a vorbit; De două ori am auzit Cum că „Puterea e, mereu, Aflată doar la Dumnezeu.” Doamne, a Ta e bunătatea, Căci numai Tu împarți dreptatea Și-l răsplătești pe fiecare, Așa cum, faptele, le are.
Psalmul 62:1-12 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Numai în Dumnezeu își află liniștea sufletul meu, de la el vine mântuirea mea. Numai el este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea, nu mă clatin. Până când vă veți năpusti asupra unui om, lovindu-l cu toții ca pe un zid gata să cadă și ca pe un perete surpat? Se sfătuiesc cum să-l doboare de la înălțimea lui, se desfată în minciună; cu gura binecuvântează, dar în adâncul lor blestemă. Sélah Numai în Dumnezeu își află sufletul meu liniștea, pentru că numai de la el [vine] speranța mea. Numai el este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea, nu mă clatin. În Dumnezeu este mântuirea și gloria mea, stânca tăriei mele, refugiul meu este la Dumnezeu. Poporule, pune-ți încrederea în el în orice moment! Revărsați-vă inimile în fața lui! Dumnezeu este refugiul nostru! Deșertăciune sunt fiii lui Adám, minciună, fiii oamenilor. Dacă s-ar cântări toți la un loc, [ar fi mai ușori] decât aburul. Nu vă încredeți în oprimare și nu vă lăsați înșelați de jaf; chiar dacă ar fi să curgă bogățiile, nu vă lipiți inima de ele! O dată a vorbit Domnul și de două ori am auzit aceasta: tăria este a lui Dumnezeu
Psalmul 62:1-12 Noua Traducere Românească (NTR)
Numai în Dumnezeu sufletul meu își găsește liniștea și numai de la El vine ajutorul meu. Numai El este stânca mea și ajutorul meu. El este locul meu de scăpare. Nu mă voi clătina mult. Până când veți mai ataca un om, doborându-l cu toții, cum ați dărâma un zid înclinat sau un gard șubred? Numai ca să-l doboare din înălțimea lui, se sfătuiesc ei! Le este dragă minciuna. Ei binecuvântează cu gura, dar cu inima blestemă. Selah Suflete al meu, găsește-ți liniștea numai în Dumnezeu, căci de la El vine speranța mea. Numai El este stânca mea și ajutorul meu. El este locul meu de scăpare – nu voi fi clătinat! Mântuirea și gloria mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu este în Dumnezeu. Poporule, încrede-te întotdeauna în El, varsă-ți inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Selah Într-adevăr, o suflare sunt fiii lui Adam! Minciună sunt fiii omului! Puși în talere, sunt cu toții mai ușori decât o suflare. Nu vă încredeți în asuprire și nu vă puneți speranța deșartă în tâlhărie. Când vă crește averea, nu lăsați inima să vi se încreadă în ea! O dată a vorbit Dumnezeu, și de două ori am auzit eu: „Puterea este a lui Dumnezeu!“. A Ta, Stăpâne, este îndurarea, căci Tu îi răsplătești fiecărui om după fapta lui.
Psalmul 62:1-12 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este Stânca și Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire) Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este Stânca și Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire) Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare. Nu vă încredeți în asuprire și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele! O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „puterea este a lui Dumnezeu”. A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.