Psalmul 62:1-12

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire) Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire) Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare. Nu vă încredeți în asuprire și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele! O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu. A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu îi răsplătești fiecăruia după faptele lui.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Psalmul 62:1-12