Numai în Domnul Dumnezeu
Se-ncrede-acum sufletul meu,
Căci El îmi e sprijinitor,
Stâncă îmi e și Ajutor.
Turn de scăpare-mi e, mereu.
De-aceea nu mă clatin eu.
Dar până când oare-o să fiți
Gata ca să vă năpustiți
Asupra unui om, cătând
Să îl vedeți, apoi, zăcând
Ca zidul care-i dărâmat
Sau precum e gardul surpat?
Să îl doboare, ei voiesc,
Din înălțime, căci iubesc
Minciuna care îi urmează.
Cu gura binecuvintează,
Însă ascund numai blesteme
În inimi, fără a se teme.
Da suflete, tu – tot mereu –
Încrede-te în Dumnezeu,
Căci numai de la El îmi vine
Nădejdea care este-n mine.
Căci El îmi e sprijinitor,
Stâncă îmi e și Ajutor.
Turn de scăpare-mi e, mereu.
De-aceea nu mă clatin eu.
Pe Domnul se va-ntemeia
Sprijinul meu și slava mea.
În El e stânca cea pe care
Puterea mea, temelii, are,
Precum și locu-n care eu
Găsesc un adăpost, mereu.
Popoarelor, în orice vreme,
De Domnul trebuie-a vă teme
Și-ncredere s-aveți în El.
Cu toți goliți-vă, astfel,
Inima-n fața Lui. Apoi,
El adăpost e, pentru noi.
Da, o nimica-n fața Lui,
Sunt toți feciorii omului!
Minciună, ei se dovedesc,
Iar puși în cumpănă, vădesc
Că-s mai ușori decât se pare
Că se arată o suflare.
Încredere în asuprire
Sau vreo nădejde în răpire,
Să nu vă puneți – cumva – voi.
Dacă averea crește-apoi –
Iar astfel vă îmbogățiți –
De ea, voi să nu vă lipiți.
Odată, Domnul a vorbit;
De două ori am auzit
Cum că „Puterea e, mereu,
Aflată doar la Dumnezeu.”
Doamne, a Ta e bunătatea,
Căci numai Tu împarți dreptatea
Și-l răsplătești pe fiecare,
Așa cum, faptele, le are.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
