Proverbele 30:1-33
Proverbele 30:1-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache, profeția; omul i-a vorbit lui Itiel, chiar lui Itiel și lui Ucal; Cu siguranță, eu sunt mai neghiob decât oricare om și nu am înțelegerea unui om. Nici nu am învățat înțelepciune, nici nu am cunoașterea celui sfânt. Cine a urcat în cer, sau a coborât? Cine a strâns vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întemeiat toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său, dacă poți spune? Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este pur; el este un scut pentru cei ce își pun încrederea în el. Nu adăuga la cuvintele lui, ca nu cumva să te mustre și să fii găsit mincinos. Două lucruri am cerut de la tine; nu mi le refuza înainte să mor; Îndepărtează de la mine deșertăciune și minciuni, nu îmi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu mâncare potrivită mie, Ca nu cumva să fiu sătul și să te neg și să spun: Cine este DOMNUL? Sau ca nu cumva să fiu sărac și să fur și să iau numele Dumnezeului meu în deșert. Nu acuza pe un servitor stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat. Este o generație care blestemă pe tatăl lor și nu binecuvântează pe mama lor. Este o generație care este pură în propriii ochi și totuși nu este spălată de murdăria lor. Este o generație, cât de îngâmfați sunt ochii lor! Și pleoapele lor sunt înălțate. Este o generație a căror dinți sunt ca săbiile și a căror colți sunt ca niște cuțite, ca să mănânce pe sărac de pe fața pământului și pe nevoiaș din mijlocul oamenilor. Lipitoarea are două fiice care strigă: Dă, dă! Sunt trei lucruri care nu sunt niciodată săturate, da, patru sunt lucrurile care nu spun: Este destul: Mormântul și pântecele sterp și pământul care nu este umplut cu apă și focul care nu spune: Este destul! Ochiul care își bate joc de tată și disprețuiește ascultarea de mama sa, corbii din vale îl vor smulge și acvilele tinere îl vor mânca. Sunt trei lucruri prea minunate pentru mine, da, patru lucruri pe care nu le cunosc: Calea unei acvile în văzduh și calea unui șarpe pe stâncă și calea unei corăbii în mijlocul mării și calea unui bărbat cu o tânără. Astfel este calea unei femei adultere: mănâncă, își șterge gura și spune: Nu am făcut nicio stricăciune. Pentru trei lucruri pământul este neliniștit și pentru patru nu mai poate suporta: Pentru un rob când domnește și un prost când este săturat cu mâncare, Pentru o femeie odioasă când se căsătorește; și o roabă ce este moștenitoarea stăpânei ei. Patru lucruri sunt mici pe pământ, dar sunt foarte înțelepte: Furnicile sunt un popor fără putere, totuși își pregătesc mâncarea în timpul verii; Iepurii de stâncă sunt doar un popor firav, totuși își fac locuințele în stânci; Lăcustele nu au împărat, totuși merg înainte în cete; Păianjenul se agață cu mâinile lui și este în palatele împăraților. Trei sunt lucrurile care merg bine, da, patru sunt frumoase în umblarea lor: Un leu care este cel mai puternic între fiare și nu se dă înapoi în fața niciuneia; Un ogar, de asemenea un țap și un împărat, împotriva căruia nu este răzvrătire. Dacă ai lucrat prostește în a te înălța, sau dacă ai plănuit răul, acoperă-ți gura cu mâna. Cu siguranță baterea laptelui aduce unt și răsucirea nasului aduce sânge; tot așa forțarea furiei aduce ceartă.
Proverbele 30:1-33 Noua Traducere Românească (NTR)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iacheh. O rostire. Discursul acestui om pentru Itiel, pentru Itiel și Ucal. „Într-adevăr, sunt mai nătâng decât orice alt om și n-am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea și nu am cunoștința Celui Sfânt. Cine s-a suit în Ceruri și apoi a coborât? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune-mi, dacă știi! Orice cuvânt al lui Dumnezeu este testat, este un scut pentru cei ce se adăpostesc în El. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te mustre și să fii găsit mincinos. Două lucruri Îți cer; nu mă refuza înainte de a muri: depărtează de la mine falsitatea și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; dă-mi doar pâinea de care am nevoie, ca nu cumva, în bogăție, să mă lepăd de Tine și să spun: «Cine este DOMNUL?» sau, în sărăcie fiind, să fur și să fac de rușine Numele Dumnezeului meu. Nu bârfi un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat! Este o generație care-și blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama. Este o generație curată în ochii ei, dar care totuși nu este spălată de murdăria ei. Este o generație ai cărei ochi sunt trufași și ale cărei pleoape sunt semețe. Este o generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale cărei măsele sunt niște cuțite, ca să-l devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel nevoiaș dintre oameni. Lipitoarea are două fete: «Dă!» și «Dă!». Trei lucruri sunt nesățioase, chiar patru care nu spun niciodată: «Destul!»: Locuința Morților, pântecul infertil, pământul care nu este niciodată sătul de apă și focul care nu spune niciodată: «Destul!». Ochiul care batjocorește un tată și desconsideră ascultarea de mamă va fi scobit de corbii de lângă pârâu și va fi mâncat de puii de vultur. Trei lucruri sunt prea uimitoare pentru mine, chiar patru pe care nu le înțeleg: calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în mijlocul mării și calea unui bărbat la o fecioară. Iată care este calea unei femei care comite adulter: ea mănâncă, se șterge la gură și spune: «N-am făcut nimic rău!». Din cauza a trei lucruri tremură pământul, chiar patru nu le poate îndura: un slujitor care ajunge rege, un nebun care se satură de pâine, o femeie disprețuită care se mărită și o slujitoare care-i ia locul stăpânei sale. Patru ființe sunt neînsemnate pe pământ, dar sunt printre cele mai înțelepte: furnicile nu sunt un popor puternic, și totuși își adună mâncare vara; viezurii de stâncă nu sunt un popor voinic și totuși își fac casa în stânci; lăcustele nu au un rege, și totuși înaintează împreună în roiuri; șopârla, pe care o poți prinde cu mâna, se găsește totuși și în palatele regilor. Trei ființe au un pas impunător și chiar patru merg cu grație: leul, viteazul animalelor, care nu se retrage dinaintea nimănui; cocoșul țanțoș, țapul și regele în fruntea armatei. Dacă ai făcut pe nebunul, lăudându-te pe tine însuți, sau dacă ai plănuit ceva rău, pune-ți mâna la gură! Căci așa cum baterea laptelui produce smântână, iar lovirea nasului provoacă sângerare, tot așa și provocarea mâniei aduce certuri“.
Proverbele 30:1-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. Negreșit, sunt mai prost decât oricine și n-am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea și nu cunosc știința sfinților. Cine s-a suit la ceruri și cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numește el și cum îl cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească și să fii găsit mincinos. Două lucruri Îți cer: nu mi le opri înainte de moarte! Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu. Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme și să te faci vinovat. Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său și nu binecuvântează pe mama sa. Este un neam de oameni care se crede curat, și totuși nu este spălat de întinăciunea lui. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufași și care își țin pleoapele sus. Este un neam de oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni. Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!” Trei lucruri sunt nesățioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”, și anume: Locuința morților, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, și focul, care nu zice niciodată: „Destul!” Pe ochiul care își bate joc de tatăl său și nesocotește ascultarea de mamă îl vor scobi corbii de la pârâu și îl vor mânca puii de vultur. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele și chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul mării și urma omului la o fată. Tot așa este și calea femeii preacurve: ea mănâncă și se șterge la gură și apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” Trei lucruri fac să se răscoale o țară și patru lucruri nu le poate suferi: un rob care a început să împărățească, un nebun care are pâine din belșug, o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care moștenește pe stăpână-sa. Patru vietăți sunt mai mici pe pământ, și totuși dintre cele mai înțelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar își pregătesc hrana vara; șoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar își așază locuința în stânci; lăcustele n-au împărat, și totuși pornesc toate în cete; păianjenul îl poți prinde cu mâinile și se găsește totuși în casele împăraților. Trei ființe au o ținută frumoasă și patru au mers măreț: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui, calul închingat gata și țapul și împăratul căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri.
Proverbele 30:1-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache, profeția; omul i-a vorbit lui Itiel, chiar lui Itiel și lui Ucal; Cu siguranță, eu sunt mai neghiob decât oricare om și nu am înțelegerea unui om. Nici nu am învățat înțelepciune, nici nu am cunoașterea celui sfânt. Cine a urcat în cer, sau a coborât? Cine a strâns vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întemeiat toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său, dacă poți spune? Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este pur; el este un scut pentru cei ce își pun încrederea în el. Nu adăuga la cuvintele lui, ca nu cumva să te mustre și să fii găsit mincinos. Două lucruri am cerut de la tine; nu mi le refuza înainte să mor; Îndepărtează de la mine deșertăciune și minciuni, nu îmi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu mâncare potrivită mie, Ca nu cumva să fiu sătul și să te neg și să spun: Cine este DOMNUL? Sau ca nu cumva să fiu sărac și să fur și să iau numele Dumnezeului meu în deșert. Nu acuza pe un servitor stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat. Este o generație care blestemă pe tatăl lor și nu binecuvântează pe mama lor. Este o generație care este pură în propriii ochi și totuși nu este spălată de murdăria lor. Este o generație, cât de îngâmfați sunt ochii lor! Și pleoapele lor sunt înălțate. Este o generație a căror dinți sunt ca săbiile și a căror colți sunt ca niște cuțite, ca să mănânce pe sărac de pe fața pământului și pe nevoiaș din mijlocul oamenilor. Lipitoarea are două fiice care strigă: Dă, dă! Sunt trei lucruri care nu sunt niciodată săturate, da, patru sunt lucrurile care nu spun: Este destul: Mormântul și pântecele sterp și pământul care nu este umplut cu apă și focul care nu spune: Este destul! Ochiul care își bate joc de tată și disprețuiește ascultarea de mama sa, corbii din vale îl vor smulge și acvilele tinere îl vor mânca. Sunt trei lucruri prea minunate pentru mine, da, patru lucruri pe care nu le cunosc: Calea unei acvile în văzduh și calea unui șarpe pe stâncă și calea unei corăbii în mijlocul mării și calea unui bărbat cu o tânără. Astfel este calea unei femei adultere: mănâncă, își șterge gura și spune: Nu am făcut nicio stricăciune. Pentru trei lucruri pământul este neliniștit și pentru patru nu mai poate suporta: Pentru un rob când domnește și un prost când este săturat cu mâncare, Pentru o femeie odioasă când se căsătorește; și o roabă ce este moștenitoarea stăpânei ei. Patru lucruri sunt mici pe pământ, dar sunt foarte înțelepte: Furnicile sunt un popor fără putere, totuși își pregătesc mâncarea în timpul verii; Iepurii de stâncă sunt doar un popor firav, totuși își fac locuințele în stânci; Lăcustele nu au împărat, totuși merg înainte în cete; Păianjenul se agață cu mâinile lui și este în palatele împăraților. Trei sunt lucrurile care merg bine, da, patru sunt frumoase în umblarea lor: Un leu care este cel mai puternic între fiare și nu se dă înapoi în fața niciuneia; Un ogar, de asemenea un țap și un împărat, împotriva căruia nu este răzvrătire. Dacă ai lucrat prostește în a te înălța, sau dacă ai plănuit răul, acoperă-ți gura cu mâna. Cu siguranță baterea laptelui aduce unt și răsucirea nasului aduce sânge; tot așa forțarea furiei aduce ceartă.
Proverbele 30:1-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. Negreșit, sunt mai prost decât oricine și n-am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea și nu cunosc știința sfinților. Cine s-a suit la ceruri și cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numește el și cum îl cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească și să fii găsit mincinos! Două lucruri Îți cer: nu mi le opri înainte de moarte! Îndepărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie, ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu. Nu cleveti un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme și să te faci vinovat! Este un neam de oameni care își blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama. Este un neam de oameni care se crede curat, și totuși nu este spălat de întinăciunea lui. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufași și care își țin pleoapele sus. Este un neam de oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să-l mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni. Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!” Trei lucruri sunt nesățioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”, și anume: Locuința Morților, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, și focul, care nu zice niciodată: „Destul!” Pe ochiul care își bate joc de tatăl său și nesocotește ascultarea de mamă îl vor scobi corbii de la pârâu și îl vor mânca puii de vultur. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele și chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul mării și urma omului la o fată. Tot așa este și calea femeii preacurve: ea mănâncă și se șterge la gură și apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” Trei lucruri fac să se răscoale o țară și patru lucruri nu le poate suferi: un rob care a început să împărățească, un nebun care are pâine din belșug, o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care o moștenește pe stăpâna sa. Patru vietăți sunt mai mici pe pământ, și totuși dintre cele mai înțelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar își pregătesc hrana vara; șoarecii-de-munte, care nu sunt un popor puternic, dar își așază locuința în stânci; lăcustele n-au împărat, și totuși pornesc toate în cete; păianjenul îl poți prinde cu mâinile, și se găsește totuși în casele împăraților. Trei ființe au o ținută frumoasă și patru au mers măreț: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui, calul închingat gata, țapul și împăratul căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură, căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri!
Proverbele 30:1-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În continuare sunt cuvintele lui Agur – fiul lui Iache. Ele conțin înțelepciune. Cuvintele acestui om sunt adresate lui Itiel; și vorbesc atât lui Itiel, cât și lui Ucal: „În mod evident, eu sunt cel mai neinstruit dintre oameni și nu am capacitatea oamenilor înțelepți. Nu am învățat înțelepciunea și nu cunosc multe despre Cel sfânt. Cine a urcat în cer și cine a coborât de acolo? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a decis unde să fie (toate) marginile pământului (uscat)? Care îi este numele; și cum se numește fiul lui? Spune-mi, dacă știi! Orice cuvânt al lui Dumnezeu este verificat; și are valoarea unui scut pentru cei a căror încredere se bazează pe El. Nu adăuga nimic cuvintelor Lui, ca să nu îți reproșeze acest lucru și să fii remarcat ca mincinos. Doamne, Îți cer două lucruri; și îmi doresc să nu mi le refuzi înainte de moarte: (întâi) îndepărtează de la mine falsitatea și minciuna; (apoi) nu îmi da nici sărăcie, dar nici bogăție, ci doar pâinea necesară fiecărei zile. Astfel, voi evita (în primul rând) situația în care aș putea să mă dezic de Tine când sunt bogat, zicând: «Cine este Iahve?»; dar voi scăpa și de posibilitatea ca, în sărăcie, să fiu determinat să fur și să defăimez numele Dumnezeului meu. Nu defăima un slujitor în fața stăpânului lui – ca să eviți situația în care (stăpânul) te va blestema și te va declara vinovat! Există unii oameni care își blestemă tatăl și care nu își binecuvântează mama. Alții se consideră curați, deși nu sunt spălați de vinovăția lor. Sunt unii oameni ai căror ochi sunt aroganți și care te desconsideră cu privirea. Există și unii oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite. Ei stau pregătiți să îl devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel cu multe lipsuri care trăiește printre ceilalți oameni. Lipitoarea are două fiice: una se numește «Dă-mi!» și cealaltă (tot) «Dă-mi!» Există trei lucruri care nu se satură; și chiar patru nu spun niciodată: «Suficient!»: Locuința morților, femeia sterilă, pământul care nu este niciodată saturat de apă; și focul, care nu spune niciodată: «Suficient!». Ochiul celui care își desconsideră tatăl și care ignoră ascultarea de mamă, va fi devorat de corbii din vale și va fi mâncat de puii de vultur. Trei lucruri depășesc capacitatea mea de înțelegere; și există chiar patru pe care nu le înțeleg: urma traseului vulturului pe cer, urma șarpelui deplasându-se pe stâncă, urma drumului corăbiei în mijlocul mării și urma drumului unui bărbat la o femeie virgină.” „O femeie care comite adulter, mănâncă, se șterge la gură și apoi spune: «Nu am făcut nimic rău!» Sunt trei lucruri care fac pământul să tremure; și există chiar patru pe care el nu le poate suporta: un slujitor care ajunge rege, un nebun care se satură de pâine, o femeie desconsiderată care se căsătorește și o slujitoare care o moștenește pe stăpâna ei. Există patru ființe care sunt considerate nesemnificative pe pământ. Dar ele sunt foarte înțelepte: în primul rând, acestea sunt furnicile – niște creaturi cu o mică forță, dar care își adună mâncarea vara. Apoi sunt bursucii din munți. Și aceștia sunt niște creaturi care au o mică forță; dar ei își fac «casa» în stânci. În al treilea rând sunt de remarcat lăcustele. Deși nu au un rege, ele înaintează împreună în grupuri organizate. Apoi mai este de remarcat și șopârla, pe care o poți prinde cu mâna; și totuși, ea poate fi găsită chiar și în palatele regilor. Trei ființe au o deplasare impunătoare; și chiar patru merg cu eleganță: leul – cel mai remarcabil dintre animale – care nu se retrage din fața nimănui; cocoșul care este plin de el însuși, țapul și regele în fața armatei lui. Dacă ai avut comportament de nebun și te-ai lăudat, sau dacă ai planificat ceva rău, pune-ți mâna la gură! Pentru că așa cum agitarea laptelui produce smântână iar lovirea nasului face să apară sângele, provocarea mâniei determină apariția certurilor.”
Proverbele 30:1-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Aste cuvinte – pregătite Anume – se vădesc rostite De către-Agur, acela care, Pe Iache, drept părinte-l are. Ele-au fost spuse, în ăst fel, Pentru Ucal și Itiel. „Eu însumi chiar știu despre mine Că sunt mai prost decât oricine: Pricepere n-am dobândit, Înțelepciune n-am primit; Sunt doar un simplu muritor – Nu am știința sfinților. Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare? Orice cuvânt al Domnului, E încercat, în lucrul Lui. El este scut, pentru acel Care se va încrede-n El. Nimic, la ale Lui cuvinte, Să nu adaugi – ia aminte – De vrei a nu fi pedepsit Și mincinos de-a fi găsit. Doar două lucruri, Îți mai cer, Mai înainte ca să pier! Neadevărul, de la mine Să-l depărtezi! Departe-l ține! Să depărtezi – te rog frumos – Mereu, cuvântul mincinos. Să nu îmi dai nici sărăcie, Dar nici prea multă bogăție. Dă-mi pâinea care-mi trebuiește! Atât doar, inima-mi dorește! Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu. Pe-un slujitor, să nu-l bârfești Stăpânului, căci te trezești Că ești, de slugă, blestemat Și te vei face vinovat. Sunt oameni care își blesteamă Părinții, fără să se teamă. Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ, Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați. Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite. Se știe că, o lipitoare, Acasă, două fete are: „Dă!”, poartă nume prima fată, Și-adoua tot „Dă!” e chemată. Trei lucruri nesătule sânt – Ba îs chiar patru pe pământ, Ce nu vor spune niciodat’, „Gata! Destul! M-am săturat!” Pentru știința tuturor, Le număr: Casa morților, Femeia stearpă, pământ care – Veșnic – de apă lipsă are, Focul ce n-a spus niciodată „Destul! Mi-e para săturată!” Ochiul ce își batjocorește Tatăl și cari nesocotește Cuvântul spus de a lui mamă – Căci sfatul ei nu-l i-a în seamă – Ajunge-va într-un târziu Scobit de corbii de la râu Și vulturi el o să hrănească. Trei lucruri pot să depășească Tăria mea – ba patru-s cele Care întrec a minții mele Putere de-a le înțelege Și-ale lor roade de-a culege. Acestea sunt: urma pe care O lasă vulturul în zare; Pe stâncă, urma șarpelui; La fată, urma omului; Și-urma corăbiei, pe mare. La fel e-a curvelor cărare. Ele mănâncă și-apoi, zic: „Noi – rău – nu am făcut, nimic!” Trei lucruri fac ca să apară, Multe răscoale, într-o țară – Ba patru sunt, nesuferite. Iată-le-acum, înșiruite: Un rob care o să dorească Și-ncepe să împărățească, Nebunul ce-n belșug de pâine Așteaptă ziua cea de mâine, Femeile disprețuite Care ajung să se mărite, Și roaba care-a moștenit Ce-al ei stăpân a dobândit. Sunt azi patru viețuitoare Ce au o-nțelepciune mare, Chiar dacă sunt cele mai mici. Iată: poporul de furnici N-are putere, dar muncește Și vara hrana-și pregătește; Urmează șoarecii de munte: Putere n-au să ne înfrunte, Însă în munți ei locuiesc Și printre stânci se-adăpostesc; Lăcustele n-au împărat; Totuși, în cete s-au grupat; Păianjenul: poți chiar al prinde, Și totuși, plasa și-o întinde În casele împărătești, Unde tu n-ai să locuiești. Sunt trei ființe mlădioase – Ținutele lor sunt frumoase – Ba patru sunt de mare preț, Ce se mândresc cu-n mers măreț: Leul, viteaz între-animale, Pășește curajos pe cale Și nicicând nu va da ‘napoi; Calul, gata pentru război; Țapul, și cel încoronat Peste popor ca împărat. Dacă cumva, a ta mânie Te-mpinge către nebunie, Și dacă gânduri rele ai, Astupă-ți gura și-apoi stai; Căci dacă laptele bătut Smântână, se va fi făcut, Nasul ce-i scărpinat, dă sânge; Multă mânie când se strânge, De-i stoarsă, o să răbufnească Și ceartă-n valuri o să nască.”
Proverbele 30:1-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Cuvintele lui Agúr, fiul lui Iaché din Mássa. Oracolul [acestui] bărbat către Itiél, către Itiél și Ucál. Într-adevăr, eu sunt cel mai prost dintre oameni și nu am priceperea unui om. Nu am învățat înțelepciunea și nu cunosc știința celor sfinte. Cine a urcat la ceruri și cine a coborât? Cine a adunat vântul în palmele sale și cine a strâns apele în mantia lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Tu o știi? Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat; el este scut pentru cei care-și caută refugiu în el. Nu adăuga nimic la cuvintele lui, ca să nu te mustre și să nu fii [considerat] mincinos! Două lucruri cer de la tine, nu mi le refuza înainte să mor! Îndepărtează de la mine deșertăciunea și cuvântul mincinos, nu-mi da sărăcire sau îmbogățire, dă-mi bucata de pâine hotărâtă pentru mine! Ca nu cumva să mă satur, să reneg și să spun: „Cine este Domnul?”, sau să sărăcesc și să fur și să iau [în zadar] numele Dumnezeului meu. Nu-l calomnia pe slujitor înaintea stăpânului său, ca să nu te blesteme și tu să fii vinovat! O generație își blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama. O generație este pură în ochii ei, dar nu este spălată de mizeria ei. O, generație: cât de trufași sunt ochii ei și cât de mult își înalță pleoapele! O generație care are dinții ca săbiile și măselele precum cuțitele, ca să-i devoreze pe cei umili din țară și pe cei nevoiași dintre oameni. Lipitoarea are două fiice: „Dă, dă!”, acestea trei nu se satură și patru nu spun: „E de ajuns!”: locuința morților, sânul steril, pământul care nu se satură de apă și focul care nu zice: „E de ajuns!”. Ochiul care-și bate joc de tatăl și disprețuiește ascultarea față de mamă va fi scobit de corbii din torent și va fi mâncat de puii de vultur. Acestea trei sunt prea minunate pentru mine, ba chiar patru pe care nu le cunosc: calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în inima mării și drumul omului la tânără! Tot așa și calea femeii adultere; ea mănâncă, se șterge la gură și zice: „Nu am înfăptuit nicio nelegiuire”. Sub trei lucruri se clatină pământul și patru nu poate să suporte: sclavul care ajunge să domnească și nebunul care se satură de pâine, femeia urâtă care se căsătorește și slujitoarea care o moștenește pe stâpâna ei. Acestea patru sunt cele mai mici pe pământ, dar sunt mai înțelepte decât înțelepții: furnicile, un popor fără putere, dar care-și pregătesc vara hrana; șafanii, popor fără forță, dar care-și pun casa pe stâncă; lăcustele, care nu au rege, dar ies toate în ordine; șopârlele, pe care le poți prinde cu mâinile, dar care sunt în palatele regilor. Acestea trei au un pas măreț și patru, un mers maiestuos: leul, cel viteaz dintre animale, care nu dă înapoi din fața nimănui; animalul cu coapsele [încinse], țapul și regele [în fruntea] armatei sale. Dacă ai fost nebun și te-ai înălțat, dacă ai avut planuri [rele], mâna la gură! Căci bătutul laptelui face să iasă untul, lovitul nasului face să iasă sângele, iar provocarea mâniei face să iasă cearta.
Proverbele 30:1-33 Noua Traducere Românească (NTR)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iacheh. O rostire. Discursul acestui om pentru Itiel, pentru Itiel și Ucal. „Într-adevăr, sunt mai nătâng decât orice alt om și n-am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea și nu am cunoștința Celui Sfânt. Cine s-a suit în Ceruri și apoi a coborât? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune-mi, dacă știi! Orice cuvânt al lui Dumnezeu este testat, este un scut pentru cei ce se adăpostesc în El. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te mustre și să fii găsit mincinos. Două lucruri Îți cer; nu mă refuza înainte de a muri: depărtează de la mine falsitatea și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; dă-mi doar pâinea de care am nevoie, ca nu cumva, în bogăție, să mă lepăd de Tine și să spun: «Cine este DOMNUL?» sau, în sărăcie fiind, să fur și să fac de rușine Numele Dumnezeului meu. Nu bârfi un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat! Este o generație care-și blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama. Este o generație curată în ochii ei, dar care totuși nu este spălată de murdăria ei. Este o generație ai cărei ochi sunt trufași și ale cărei pleoape sunt semețe. Este o generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale cărei măsele sunt niște cuțite, ca să-l devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel nevoiaș dintre oameni. Lipitoarea are două fete: «Dă!» și «Dă!». Trei lucruri sunt nesățioase, chiar patru care nu spun niciodată: «Destul!»: Locuința Morților, pântecul infertil, pământul care nu este niciodată sătul de apă și focul care nu spune niciodată: «Destul!». Ochiul care batjocorește un tată și desconsideră ascultarea de mamă va fi scobit de corbii de lângă pârâu și va fi mâncat de puii de vultur. Trei lucruri sunt prea uimitoare pentru mine, chiar patru pe care nu le înțeleg: calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în mijlocul mării și calea unui bărbat la o fecioară. Iată care este calea unei femei care comite adulter: ea mănâncă, se șterge la gură și spune: «N-am făcut nimic rău!». Din cauza a trei lucruri tremură pământul, chiar patru nu le poate îndura: un slujitor care ajunge rege, un nebun care se satură de pâine, o femeie disprețuită care se mărită și o slujitoare care-i ia locul stăpânei sale. Patru ființe sunt neînsemnate pe pământ, dar sunt printre cele mai înțelepte: furnicile nu sunt un popor puternic, și totuși își adună mâncare vara; viezurii de stâncă nu sunt un popor voinic și totuși își fac casa în stânci; lăcustele nu au un rege, și totuși înaintează împreună în roiuri; șopârla, pe care o poți prinde cu mâna, se găsește totuși și în palatele regilor. Trei ființe au un pas impunător și chiar patru merg cu grație: leul, viteazul animalelor, care nu se retrage dinaintea nimănui; cocoșul țanțoș, țapul și regele în fruntea armatei. Dacă ai făcut pe nebunul, lăudându-te pe tine însuți, sau dacă ai plănuit ceva rău, pune-ți mâna la gură! Căci așa cum baterea laptelui produce smântână, iar lovirea nasului provoacă sângerare, tot așa și provocarea mâniei aduce certuri“.
Proverbele 30:1-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. Negreșit, sunt mai prost decât oricine și n-am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea și nu cunosc știința sfinților. Cine s-a suit la ceruri și cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numește el și cum îl cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească și să fii găsit mincinos. Două lucruri Îți cer: nu mi le opri înainte de moarte! Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu. Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme și să te faci vinovat. Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său și nu binecuvântează pe mama sa. Este un neam de oameni care se crede curat, și totuși nu este spălat de întinăciunea lui. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufași și care își țin pleoapele sus. Este un neam de oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni. Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!” Trei lucruri sunt nesățioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”, și anume: Locuința morților, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, și focul, care nu zice niciodată: „Destul!” Pe ochiul care își bate joc de tatăl său și nesocotește ascultarea de mamă îl vor scobi corbii de la pârâu și îl vor mânca puii de vultur. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele și chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul mării și urma omului la o fată. Tot așa este și calea femeii preacurve: ea mănâncă și se șterge la gură și apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” Trei lucruri fac să se răscoale o țară și patru lucruri nu le poate suferi: un rob care a început să împărățească, un nebun care are pâine din belșug, o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care moștenește pe stăpână-sa. Patru vietăți sunt mai mici pe pământ, și totuși dintre cele mai înțelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar își pregătesc hrana vara; șoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar își așază locuința în stânci; lăcustele n-au împărat, și totuși pornesc toate în cete; păianjenul îl poți prinde cu mâinile și se găsește totuși în casele împăraților. Trei ființe au o ținută frumoasă și patru au mers măreț: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui, calul închingat gata și țapul și împăratul căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri.