Proverbe 30:1-33

Cuvintele lui Agúr, fiul lui Iaché din Mássa. Oracolul [acestui] bărbat către Itiél, către Itiél și Ucál. Într-adevăr, eu sunt cel mai prost dintre oameni și nu am priceperea unui om. Nu am învățat înțelepciunea și nu cunosc știința celor sfinte. Cine a urcat la ceruri și cine a coborât? Cine a adunat vântul în palmele sale și cine a strâns apele în mantia lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Tu o știi? Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat; el este scut pentru cei care-și caută refugiu în el. Nu adăuga nimic la cuvintele lui, ca să nu te mustre și să nu fii [considerat] mincinos! Două lucruri cer de la tine, nu mi le refuza înainte să mor! Îndepărtează de la mine deșertăciunea și cuvântul mincinos, nu-mi da sărăcire sau îmbogățire, dă-mi bucata de pâine hotărâtă pentru mine! Ca nu cumva să mă satur, să reneg și să spun: „Cine este Domnul?”, sau să sărăcesc și să fur și să iau [în zadar] numele Dumnezeului meu. Nu-l calomnia pe slujitor înaintea stăpânului său, ca să nu te blesteme și tu să fii vinovat! O generație își blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama. O generație este pură în ochii ei, dar nu este spălată de mizeria ei. O, generație: cât de trufași sunt ochii ei și cât de mult își înalță pleoapele! O generație care are dinții ca săbiile și măselele precum cuțitele, ca să-i devoreze pe cei umili din țară și pe cei nevoiași dintre oameni. Lipitoarea are două fiice: „Dă, dă!”, acestea trei nu se satură și patru nu spun: „E de ajuns!”: locuința morților, sânul steril, pământul care nu se satură de apă și focul care nu zice: „E de ajuns!”. Ochiul care-și bate joc de tatăl și disprețuiește ascultarea față de mamă va fi scobit de corbii din torent și va fi mâncat de puii de vultur. Acestea trei sunt prea minunate pentru mine, ba chiar patru pe care nu le cunosc: calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în inima mării și drumul omului la tânără! Tot așa și calea femeii adultere; ea mănâncă, se șterge la gură și zice: „Nu am înfăptuit nicio nelegiuire”. Sub trei lucruri se clatină pământul și patru nu poate să suporte: sclavul care ajunge să domnească și nebunul care se satură de pâine, femeia urâtă care se căsătorește și slujitoarea care o moștenește pe stâpâna ei. Acestea patru sunt cele mai mici pe pământ, dar sunt mai înțelepte decât înțelepții: furnicile, un popor fără putere, dar care-și pregătesc vara hrana; șafanii, popor fără forță, dar care-și pun casa pe stâncă; lăcustele, care nu au rege, dar ies toate în ordine; șopârlele, pe care le poți prinde cu mâinile, dar care sunt în palatele regilor. Acestea trei au un pas măreț și patru, un mers maiestuos: leul, cel viteaz dintre animale, care nu dă înapoi din fața nimănui; animalul cu coapsele [încinse], țapul și regele [în fruntea] armatei sale. Dacă ai fost nebun și te-ai înălțat, dacă ai avut planuri [rele], mâna la gură! Căci bătutul laptelui face să iasă untul, lovitul nasului face să iasă sângele, iar provocarea mâniei face să iasă cearta.