YouVersion
Pictograma căutare

Proverbele 12:11-23

Proverbele 12:11-23 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Cine își lucrează pământul, se va sătura de pâine; dar acela care umblă după lucruri fără valoare, este fără judecata sănătoasă. Omul rău dorește să beneficieze de prada oamenilor vinovați; dar rădăcina celor corecți va produce fructe (bune). Omul rău este prins în capcană de vorbirea lui păcătoasă; dar cel corect scapă din necaz. Prin ce produce un om vorbind cu gura lui, are posibilitatea să se sature de lucruri bune; și fiecare va fi recompensat conform evaluării pentru lucrul făcut cu mâinile lui. Drumul nebunului este corect în ochii lui; dar cel înțelept ascultă sfaturile (care îi sunt date). Nebunul își manifestă imediat mânia; dar cel înțelept ignoră insulta (și nu se mânie). Martorul corect face declarații conforme realității pe care o cunoaște; dar martorul fals spune minciuni. Cuvintele necalculate rănesc ca o sabie; dar limba omului înțelept aduce vindecare. Cine este sincer când vorbește cu buzele lui, va fi mereu susținut; dar limba mincinoasă rezistă doar pentru un scurt timp. Înșelătoria este în inima celor care planifică să facă ce este rău; dar cei care ajută la restabilirea păcii, beneficiază de bucurie. Omul corect nu este afectat de niciun dezastru; dar cel rău este înconjurat din toate părțile de necazuri. Buzele mincinoase sunt ceva oribil înaintea lui Iahve; dar oamenii care în mod constant promovează adevărul, Îi sunt plăcuți. Omul înțelept nu își divulgă cunoașterea; dar inima nebunilor proclamă prostia.

Proverbele 12:11-23 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Cel cari ogorul își muncește, Belșug de pâine dobândește; Cine nimicuri a cătat, Lipsă de minte-a arătat. Cel rău într-una a poftit Prada celui nelegiuit; Dar cel neprihănit sporește, Căci rădăcina îi rodește. Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu. Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui. Nebunul căile-și socoate Lipsite de prihană, toate; Dar înțeleptu-a ascultat Sfatul ce îi fusese dat. Cel prost – cu firea sa semeață – Mânia și-o va da pe față; Dar cel cari înțelept gândește, Abil, ocara își dosește. Cel care adevăr doar spune, Mărturisire dreaptă pune; Dar martorul cel mincinos, Să-nșele, este bucuros. Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare. Gura cari adevăr doar are, E întărită, pe vecie; Numai o clipă o să ție Limba celui care mințește. Înșelăciunea locuiește În inimile celor care Cugetă răul; însă are Parte numai de bucurie, Cel ce la pace-o să îmbie. E de nenorociri ferit Omul care-i neprihănit; Dar cei făptuitori de rele, Cu toți sunt năpădiți de ele. E gura mincinosului, Urâtă-n fața Domnului; Cei care-n adevăr își fac Lucrarea lor, Îi sunt pe plac. Știința înțeleptului E-ascunsă-n fața omului; Dar inima nebunilor Vestește nebunia lor.