Marcu 9:17-27
Marcu 9:17-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și unul din mulțime a răspuns și a zis: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut; Și oriunde îl apucă, îl scutură puternic și face spume și își scrâșnește dinții și rămâne vlăguit; și am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; și ei nu au fost în stare. El i-a răspuns și a zis: O, generație fără credință, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceți-l la mine. Și l-au adus la el. Și când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic și el a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spume. Și l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie. Și deseori îl aruncă în foc și în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne. Iar Isus i-a spus: Dacă poți crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede. Și îndată tatăl copilului a strigat și a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredință. Când Isus a văzut că mulțimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut și surd, eu îți poruncesc, ieși din el și nu mai intra în el. Și duhul a strigat și l-a scuturat puternic și a ieșit din el; și era ca unul mort; încât mulți au spus: Este mort. Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.
Marcu 9:17-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Un om din mulțime I-a răspuns: ‒ Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muțenie. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au putut. Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l la Mine! Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură. Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia: ‒ De cât timp i se întâmplă așa? El I-a răspuns: ‒ Din copilărie. Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne! Isus i-a zis: ‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede! Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând: ‒ Cred! Ajută necredinței mele! Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!“. Duhul a strigat și apoi a ieșit, aruncându-l pe băiat în convulsii puternice. Băiatul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit. Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.
Marcu 9:17-27 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Unul din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ, face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte şi le-am zis ucenicilor Tăi să scoată acest duh, dar ei n-au putut.” Atunci Iisus a răspuns: „Neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine.” Şi l-au adus la El. Şi duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil, care, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Atunci l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aşa?” El I-a zis: „Din copilărie. Şi de multe ori l-a aruncat în foc şi în apă ca să-l omoare. Dacă poţi însă, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne!” Iar Iisus i-a spus: „Dacă poţi? Toate sunt cu putinţă celui ce crede.” Şi-ndată tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinţei mele!” Când Iisus a văzut că mulţimea năvălea peste El, a certat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: ieşi şi să nu mai intri în el!” Şi duhul, răcnind şi zguduindu-l cu putere, a ieşit, iar copilul era ca mort, aşa încât mulţi ziceau că a murit. Iisus însă, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar acesta s-a sculat.
Marcu 9:17-27 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Și unul din mulțime I‑a răspuns: „Învățătorule, l‑am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le‑am spus ucenicilor Tăi să‑l scoată, dar n‑au putut.” Iar El le‑a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l la Mine!” Și l‑au adus la El. Și îndată, văzându‑L, duhul l‑a scuturat pe copil, și acesta, căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură. Și Isus l‑a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el. „De multe ori l‑a aruncat și în foc, și în apă, ca să‑l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie‑Ți milă de noi și ajută‑ne!” Isus i‑a răspuns: „Dacă poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!” Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!” Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându‑i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!” Și țipând și scuturându‑l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Dar Isus, apucându‑l de mână, l‑a ridicat, iar el s‑a sculat în picioare.
Marcu 9:17-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinți și rămâne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut.” „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l la Mine!” L-au adus la El. Și cum L-a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el. „Și de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne!” Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poți…» Toate lucrurile îi sunt cu putință celui ce crede.” Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși din copilul acesta și să nu mai intri în el.” Și duhul a ieșit, țipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: „A murit.” Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.
Marcu 9:17-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Unul din acea mulțime de oameni, I-a răspuns: „Învățătorule, venisem la Tine cu fiul meu. Este posedat de un demon care i-a cauzat muțenie. În plus, oriunde are crize, cade la pământ, face spume la gură, își încleștează maxilarul și rămâne anchilozat. M-am adresat discipolilor Tăi și i-am rugat să scoată demonul, dar nu au putut.” Isus le-a zis: „Vai, ce generație necredincioasă! Oare cât credeți că voi mai fi cu voi și că vă voi suporta? Aduceți-l la Mine!” L-au adus pe copil la El. Și cum a văzut copilul pe Isus, demonul l-a făcut să se cutremure cu o mare forță. Apoi copilul a căzut la pământ și se zbătea făcând spumă la gură. Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De cât timp i se întâmplă așa?” El a răspuns: „De când era mic copil. Și de multe ori, spiritul rău l-a aruncat ba în foc, ba în apă, ca să îl omoare. Dar dacă poți face ceva, Te rog să ai milă de noi și ajută-ne!” Isus a răspuns: „Tu zici «Dacă poți…»!? Toate lucrurile sunt posibile celui care crede!” Imediat, tatăl copilului a strigat lăcrimând: „Cred, domnule; (totuși) am nevoie de ajutor să îmi înving necredința!” Când a văzut Isus că mulțimea de oameni se îndreaptă spre ei alergând, s-a adresat demonului, zicându-i: „Spirit de surdo-muțenie, îți ordon să ieși din acest copil și să nu mai intri în el!” Spiritul rău a ieșit făcându-l pe băiat să țipe și producându-i pentru ultima dată o violentă convulsie. Apoi a rămas ca mort. Acest fapt i-a făcut pe mulți dintre cei prezenți acolo să spună: „A murit!” Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat, iar băiatul a stat pe picioarele lui.
Marcu 9:17-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ieși în față, înadins, Zicând: „Al meu fiu, nu e bine; De-aceea, l-am adus la Tine. Copilul este îndrăcit; De un duh rău e stăpânit. Când îl apucă, îl trântește Jos, la pământ, și-l tăvălește; De spume, gura îi e plină, Dinți-i scrâșnesc, capu-i se-nclină, Trupul – puțin – îi mai zvâcnește Și-apoi, Doamne, înțepenește. Pe ucenici, eu i-am rugat Să-l vindece. Au încercat Zadarnic, căci n-au reușit.” Iisus, atuncea, a vorbit: „O, neam necredincios și rău! Cât voi mai sta în sânul tău?! Cât să te sufăr Eu? Ei bine, Copilul, să-l aduci la Mine!” Părintele iute-a adus, Copilu-n fața lui Iisus. Duhul, de cum L-a observat, Jos, la pământ, l-a aruncat Și-apoi, l-a frământat cumplit, Până când spume s-au ivit, Umplând gura copilului. Iisus i-a zis tatălui lui: „De câtă vreme-așa îi vine?” „De când era micuț, îl ține Această boală” – el a spus. „De multe ori, duhul l-a dus, Să-l piardă. În foc, l-a zvârlit Și-n apă, însă, n-a pierit. Acuma, am venit la Tine. Te rog, milă, să ai de mine! De vrei, și dacă poți, cumva, Îndură-Te și fă ceva!” Iisus răspunse: „Zici: „De poți…” Totu-i posibil, pentru toți Aceia care au credință! Nimic nu e cu neputință!” Atunci, de lacrimi, înecat, Sărmanul tată a strigat: „Cred Doamne! Știu că-i cu putință! Ajută, a mea, necredință!” Când toți veniră-n jurul Său, Iisus mustră acel duh rău: „Duh mut și surd, ieși, imediat, Afară, din acest băiat!” Duhul, precum i-a poruncit Iisus, afară a ieșit Cu țipete-nfiorătoare. A zgâlțâit copilul, tare, Și la pământ l-a aruncat, Ca mort, palid și nemișcat. Mulți dintre cei care-au privit Scena, au zis că „a murit!” Dar, când, de mână, l-a luat Iisus, copilul s-a sculat, Fiind, acuma, sănătos, Căci duhul îi fusese scos.
Marcu 9:17-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Atunci, unul din mulțime i-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trântește la pământ, iar el face spume, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”. Atunci el le-a răspuns: „O, generație necredinciosă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceți-l la mine!”. L-au adus la el și, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] și, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume. [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?”. El i-a zis: „Din copilărie. De multe ori l-a aruncat chiar și în foc și în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poți, îndură-te de noi și ajută-ne!”. Isus i-a spus: „«Dacă poți?». Toate sunt posibile pentru cel care crede”. Tatăl copilului, strigând, a spus îndată: „Cred. Vino în ajutorul necredinței mele!”. Văzând Isus că se adună mulțimea, i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i: „Duh mut și surd, eu îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri niciodată în el!”. Strigând și scuturându-l puternic, [duhul necurat] a ieșit, iar el a devenit ca un mort, încât mulți spuneau că a murit. Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare.
Marcu 9:17-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinți și rămâne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut.” „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.” L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el. „Și, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.” Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă poți.’ Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși din copilul acesta și să nu mai intri în el.” Și duhul a ieșit, țipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: „A murit!” Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.