Și unul din mulțime I‑a răspuns: „Învățătorule, l‑am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le‑am spus ucenicilor Tăi să‑l scoată, dar n‑au putut.” Iar El le‑a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l la Mine!” Și l‑au adus la El. Și îndată, văzându‑L, duhul l‑a scuturat pe copil, și acesta, căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură. Și Isus l‑a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el. „De multe ori l‑a aruncat și în foc, și în apă, ca să‑l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie‑Ți milă de noi și ajută‑ne!” Isus i‑a răspuns: „Dacă poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!” Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!” Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându‑i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!” Și țipând și scuturându‑l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. Dar Isus, apucându‑l de mână, l‑a ridicat, iar el s‑a sculat în picioare.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
