Marcu 9:1-29Partajează

Marcu 9:1-29 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din moartea, până ce nu vor fi văzut împărăția lui Dumnezeu venind cu putere. Și după șase zile, Isus ia pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și îi conduce sus pe un munte înalt, singuri, la o parte; și a fost transfigurat înaintea lor. Și hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de albe, ca zăpada; așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate înălbi. Și li s-au arătat Ilie cu Moise; și vorbeau cu Isus. Și Petru a răspuns și i-a zis lui Isus: Învățătorule, este bine pentru noi să fim aici; și să facem trei tabernacole: unul pentru tine și unul pentru Moise și unul pentru Ilie. Fiindcă nu știa ce să spună; fiindcă erau foarte înspăimântați. Și s-a făcut un nor care i-a umbrit; și o voce a venit din nor, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultați-l! Și dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei. Și pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi înviat dintre morți. Și au ținut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce ar însemna învierea dintre morți. Și l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină întâi? Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restaurează toate lucrurile; și după cum este scris despre Fiul omului, că trebuie să sufere multe și să fie disprețuit. Dar vă spun că: Ilie a și venit și i-au făcut orice au voit, așa cum este scris despre el. Și când a venit la discipoli, a văzut o mulțime mare împrejurul lor și pe scribi întrebându-se cu ei. Și îndată toți oamenii, când l-au văzut, au fost foarte uimiți, și alergând la el, îl salutau. Și i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebați cu ei? Și unul din mulțime a răspuns și a zis: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut; Și oriunde îl apucă, îl scutură puternic și face spume și își scrâșnește dinții și rămâne vlăguit; și am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; și ei nu au fost în stare. El i-a răspuns și a zis: O, generație fără credință, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceți-l la mine. Și l-au adus la el. Și când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic și el a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spume. Și l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie. Și deseori îl aruncă în foc și în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne. Iar Isus i-a spus: Dacă poți crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede. Și îndată tatăl copilului a strigat și a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredință. Când Isus a văzut că mulțimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut și surd, eu îți poruncesc, ieși din el și nu mai intra în el. Și duhul a strigat și l-a scuturat puternic și a ieșit din el; și era ca unul mort; încât mulți au spus: Este mort. Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat. Și după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară? Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieși afară prin nimic, decât prin rugăciune și postire.

Marcu 9:1-29 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

El le-a mai zis: „Să știți că unii care sunt prezenți aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu venind în forță.” După șase zile de la această precizare, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan; și i-a dus separat, numai pe ei, pe un munte înalt. Acolo S-a transfigurat sub privirile lor. Hainele Lui au devenit strălucitoare și foarte albe. Acel alb depășea orice performanță a înălbitorilor de pe pământ. Au apărut acolo Ilie și Moise. Ei vorbeau cu Isus. Petru a zis: „Învățătorule, este bine să stăm aici. Hai să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.” A spus aceste cuvinte pentru că fusese atât de surprins, încât nu știa ce este mai bine să zică… A venit apoi un nor care i-a acoperit cu umbra lui; iar din nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultați de El!” Când au privit în jur, discipolii lui Isus au constatat că atât Ilie, cât și Moise nu mai erau; iar Isus rămăsese doar cu ei. În timp ce coborau de pe munte, El le-a ordonat să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul Omului dintre cei morți. Ei au păstrat acest secret și se întrebau între ei ce ar fi putut să însemne acea înviere dintre cei morți. Discipolii I-au pus lui Isus următoarea întrebare: „De ce spun experții legii mozaice că întâi trebuie să vină Ilie?” El le-a răspuns: „Este adevărat că Ilie va veni înainte să se întâmple o serie de lucruri și va restabili totul. Aceste evenimente au fost prezise, așa cum și despre Fiul Omului s-au făcut preziceri care au rămas înregistrate în scris. În legătură cu El se spune că va suporta multe suferințe și că va fi calomniat. Dar despre Ilie Eu vă spun că, într-un fel, a și venit; iar ei s-au comportat cum au vrut cu el, exact cum fusese scris în profețiile Scripturilor.” Când au ajuns la ceilalți discipoli, au văzut că în jurul acestora era o mare mulțime de oameni. Existau acolo și experții legii (mozaice), care discutau în contradictoriu cu discipolii lui Isus. Când au văzut oamenii pe Isus, s-au mirat și au alergat spre El să I se închine. El i-a întrebat: „Despre ce discutați cu învățătorii legii?” Unul din acea mulțime de oameni, I-a răspuns: „Învățătorule, venisem la Tine cu fiul meu. Este posedat de un demon care i-a cauzat muțenie. În plus, oriunde are crize, cade la pământ, face spume la gură, își încleștează maxilarul și rămâne anchilozat. M-am adresat discipolilor Tăi și i-am rugat să scoată demonul, dar nu au putut.” Isus le-a zis: „Vai, ce generație necredincioasă! Oare cât credeți că voi mai fi cu voi și că vă voi suporta? Aduceți-l la Mine!” L-au adus pe copil la El. Și cum a văzut copilul pe Isus, demonul l-a făcut să se cutremure cu o mare forță. Apoi copilul a căzut la pământ și se zbătea făcând spumă la gură. Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De cât timp i se întâmplă așa?” El a răspuns: „De când era mic copil. Și de multe ori, spiritul rău l-a aruncat ba în foc, ba în apă, ca să îl omoare. Dar dacă poți face ceva, Te rog să ai milă de noi și ajută-ne!” Isus a răspuns: „Tu zici «Dacă poți…»!? Toate lucrurile sunt posibile celui care crede!” Imediat, tatăl copilului a strigat lăcrimând: „Cred, domnule; (totuși) am nevoie de ajutor să îmi înving necredința!” Când a văzut Isus că mulțimea de oameni se îndreaptă spre ei alergând, s-a adresat demonului, zicându-i: „Spirit de surdo-muțenie, îți ordon să ieși din acest copil și să nu mai intri în el!” Spiritul rău a ieșit făcându-l pe băiat să țipe și producându-i pentru ultima dată o violentă convulsie. Apoi a rămas ca mort. Acest fapt i-a făcut pe mulți dintre cei prezenți acolo să spună: „A murit!” Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat, iar băiatul a stat pe picioarele lui. Când a intrat Isus în casă, discipolii Lui L-au întrebat separat: „De ce noi nu am reușit să scoatem demonul din băiat?” Isus le-a zis: „Acest fel de demoni nu poate ieși decât atunci când îl înfruntă cineva care practică rugăciunea și postul.”

Marcu 9:1-29 Noua Traducere Românească (NTR)

Și le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere“. După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte, pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le-ar putea înălbi. Și iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus. Petru I-a zis lui Isus „ Rabbi , este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“. Căci nu știa ce să zică, fiindcă erau îngroziți. Un nor a venit și i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați!“. Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când va învia Fiul Omului dintre cei morți. Ei au ținut pentru ei lucrul acesta și au discutat ce înseamnă învierea dintre cei morți. Apoi L-au întrebat, zicând: ‒ De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? El le-a răspuns: ‒ Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a reașeza toate lucrurile. Totuși, cum de este scris despre Fiul Omului că El trebuie să sufere multe și să fie disprețuit? Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, așa cum este scris despre el. Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau aprins cu ei. Imediat ce întreaga mulțime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiți și au alergat la El să-L salute. El i-a întrebat: ‒ Despre ce discutați atât de aprins cu ei? Un om din mulțime I-a răspuns: ‒ Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muțenie. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au putut. Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l la Mine! Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură. Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia: ‒ De cât timp i se întâmplă așa? El I-a răspuns: ‒ Din copilărie. Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne! Isus i-a zis: ‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede! Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând: ‒ Cred! Ajută necredinței mele! Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!“. Duhul a strigat și apoi a ieșit, aruncându-l pe băiat în convulsii puternice. Băiatul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit. Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. Când a intrat El în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm? El le-a zis: ‒ Acest fel de demoni nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post.

Marcu 9:1-29 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise și sta de vorbă cu Isus. Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Căci nu știa ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!” Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur și n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morți. Ei au păstrat în ei lucrul acesta și se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morți. Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?” El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi și va așeza din nou toate lucrurile, tot așa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult și să fie defăimat. Dar Eu vă spun că Ilie a și venit și ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.” Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor și pe cărturari întrebându-se cu ei. De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat și a alergat la El să I se închine. El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebați cu ei?” Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinți și rămâne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut.” „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.” L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el. „Și, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.” Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă poți.’ Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși din copilul acesta și să nu mai intri în el.” Și duhul a ieșit, țipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: „A murit!” Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieși decât prin rugăciune și post.”