YouVersion
Pictograma căutare

Marcu 9:1-29

Marcu 9:1-29 NTR

Și le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere“. După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte, pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le-ar putea înălbi. Și iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus. Petru I-a zis lui Isus „ Rabbi , este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“. Căci nu știa ce să zică, fiindcă erau îngroziți. Un nor a venit și i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați!“. Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când va învia Fiul Omului dintre cei morți. Ei au ținut pentru ei lucrul acesta și au discutat ce înseamnă învierea dintre cei morți. Apoi L-au întrebat, zicând: ‒ De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? El le-a răspuns: ‒ Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a reașeza toate lucrurile. Totuși, cum de este scris despre Fiul Omului că El trebuie să sufere multe și să fie disprețuit? Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, așa cum este scris despre el. Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau aprins cu ei. Imediat ce întreaga mulțime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiți și au alergat la El să-L salute. El i-a întrebat: ‒ Despre ce discutați atât de aprins cu ei? Un om din mulțime I-a răspuns: ‒ Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muțenie. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au putut. Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l la Mine! Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură. Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia: ‒ De cât timp i se întâmplă așa? El I-a răspuns: ‒ Din copilărie. Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne! Isus i-a zis: ‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede! Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând: ‒ Cred! Ajută necredinței mele! Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!“. Duhul a strigat și apoi a ieșit, aruncându-l pe băiat în convulsii puternice. Băiatul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit. Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. Când a intrat El în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm? El le-a zis: ‒ Acest fel de demoni nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post.

YouVersion folosește cookie-uri pentru a îți personaliza experiența. Prin utilizarea site-ului nostru web, accepți utilizarea cookie-urilor așa cum este descris în Politica noastră de confidențialitate