Marcu 8:1-38
Marcu 8:1-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?” „Câte pâini aveți?”, i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă și pe aceia. Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. Fariseii au venit deodată și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. Isus le dădea în grijă și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.” Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. „Și când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?” Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat.” Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci.” „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?” „Tu ești Hristosul!” I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”
Marcu 8:1-38 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
În zilele acelea, adunându-se iarăşi o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce. Dacă le voi da drumul să plece flămânzi la casele lor, se vor sfârşi pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe.” Ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde să aibă cineva pâine aici, în deşert, ca să-i poată sătura pe aceştia”? El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Şi ei au răspuns: „Şapte.” Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ şi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea oamenilor. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. Şi mai aveau şi câţiva peştişori. El i-a binecuvântat şi a zis să-i pună şi pe aceia înaintea oamenilor. Iar oamenii au mâncat şi s-au săturat şi au strâns apoi şapte coşuri din fărâmituri rămase. Erau cam patru mii de oameni. Apoi le-a dat drumul să plece. Îndată după aceea, urcând în corabie, a mers în părţile Dalmanutei. Iar fariseii au ieşit înaintea Sa şi au început să se certe cu El, cerându-i un semn din cer, ca să-L ispitească. Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: „De ce cere acest neam un semn? Adevărat vă spun, că nu i se va da acestui neam nici un semn.” Şi lăsându-i, a trecut iarăşi pe partea cealaltă a lacului. Ucenicii uitaseră să ia pâine şi mai aveau doar o pâine cu ei în corabie. Iar El le-a poruncit: „Vedeţi, fiţi cu băgare de seamă la Aluatul fariseilor şi la cel al lui Irod.” Ei vorbeau unii cu alţii şi ziceau: „Nu am luat pâine!” Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită? Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nici măcar nu vă amintiţi? Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi strâns?” Ei au spus: „Douăsprezece.” „Când am dat cele şapte pâini celor patru mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Ei au spus: „Şapte.” Şi le zicea: „Tot nu pricepeţi?” Au ajuns în Betsaida. Şi au adus la El un orb şi Îl rugau să se atingă de el. Iar Iisus, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, după ce a scuipat spre ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” Şi, ridicându-şi ochii, orbul a zis: „Îi văd pe oameni ca pe nişte copaci care umblă.” Iisus şi-a pus încă o dată mâinile peste ochii lui şi el a văzut, s-a vindecat şi pe toate le vedea clar. Apoi l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri deloc în sat!” După aceea Iisus şi ucenicii Săi au ieşit în satele Cezareei lui Filip şi pe drum îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei au răspuns: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie sau unul din profeţi.” Iar El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” Şi-atunci le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. Şi le spunea deschis aceste cuvinte. Însă Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre. Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Treci înapoia mea, Satano! Pentru că nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.” Atunci a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va vrea să îşi salveze viaţa, şi-o va pierde. Iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru evanghelie, şi-o va mântui. Căci la ce îi foloseşte omului să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”
Marcu 8:1-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
În acele zile mulțimea fiind foarte mare și neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce; Și dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe. Și discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustie? Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au spus: Șapte. Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt și a dat discipolilor săi să le pună înainte; și le-au pus înaintea oamenilor. Și aveau câțiva peștișori; și binecuvântând a poruncit să îi pună și pe aceștia înainte. Așa că au mâncat și s-au săturat; și au ridicat din frânturile care au rămas, șapte coșuri. Și cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; și le-a dat drumul. Și îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi și a venit în părțile Dalmanutei. Și fariseii au venit și au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l. Și a oftat adânc în duhul său și a spus: De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generații. Și lăsându-i, a intrat din nou în corabie și a plecat de partea cealaltă. Și discipolii uitaseră să ia pâini și nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine. Și le-a poruncit, spunând: Fiți atenți, păziți-vă de dospeala fariseilor și de dospeala lui Irod. Și discutau între ei, spunând: A spus așa pentru că nu avem pâini. Și Isus știind aceasta, le-a spus: De ce discutați că nu aveți pâini? Încă nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Vă împietriți încă inima? Având ochi, nu vedeți? Și având urechi, nu auziți? Și nu vă amintiți? Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece. Și când, am frânt cele șapte pentru patru mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Și au spus: Șapte. Și le-a spus: Cum de nu înțelegeți? Și a venit la Betsaida; și i-au adus un orb și l-au implorat să îl atingă. Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând. După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om. Și l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat. Și Isus și discipolii săi au ieșit în satele din Cezareea Filippi; și pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu? Și au răspuns: Ioan Baptist, iar alții: Ilie; și alții: Unul dintre profeți. Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Și Petru răspunzând i-a zis: Tu ești Cristosul. Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el. Și a început să îi învețe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și scribi și să fie ucis și după trei zile să învie. Și vorbea pe față acel cuvânt. Și Petru l-a luat deoparte și a început să îl mustre. Dar el, întorcându-se și privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândești lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor. Și chemând la el mulțimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea și să mă urmeze. Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, acela și-o va salva. Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câștiga lumea întreagă, și își va pierde propriul suflet? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? De aceea oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiul omului se va rușina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți.
Marcu 8:1-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În zilele acelea, strângându‑se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și‑a chemat ucenicii și le‑a zis: „Mi‑e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.” Ucenicii I‑au răspuns: „Cum ar putea cineva să‑i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?” „Câte pâini aveți?”, i‑a întrebat Isus. „Șapte”, I‑au răspuns ei. Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. Mai aveau și câțiva pești. După ce i‑a binecuvântat, a poruncit să‑i împartă și pe aceia. Au mâncat și s‑au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase. Erau cam patru mii de oameni. Apoi Isus le‑a dat drumul. Isus S‑a urcat îndată în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. Fariseii au venit și au început să discute aprins cu El. Și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut un semn din cer. Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!” Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n‑aveau decât o pâine. Isus îi povățuia, zicându‑le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini. Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă amintiți nimic? Când am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I‑au răspuns ei. „Și când am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I‑au răspuns ei. Și El le‑a zis: „Tot nu înțelegeți?” Au ajuns la Betsaida și I‑au adus un orb, rugându‑L să Se atingă de el. Isus l‑a luat de mână și l‑a scos din sat, apoi i‑a pus scuipat pe ochi, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: „Vezi ceva?” Ridicându‑și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.” Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii, a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit. Isus l‑a trimis acasă, spunându‑i: „Să nu intri în sat [și nici să nu spui cuiva]!” Isus și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenici, zicându‑le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei I‑au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, unul din profeți.” Atunci El i‑a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i‑a răspuns, zicându‑I: „Tu ești Hristosul!” Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El. Atunci a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre. Dar Isus S‑a întors și S‑a uitat la ucenici, l‑a mustrat pe Petru și i‑a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” Și chemând apoi mulțimea împreună cu ucenicii Săi, le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze, căci cine va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie și‑o va scăpa. Și la ce i‑ar folosi cuiva să câștige toată lumea dacă și‑ar pierde sufletul? Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, Se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu îngerii cei sfinți.”
Marcu 8:1-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii dintre ei au venit de departe.” Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?” „Câte pâini aveți?”, i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; și ei le-au împărțit norodului. Mai aveau și câțiva peștișori; și Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă și pe aceia. Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. Erau aproape patru mii de inși. În urmă Isus le-a dat drumul. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. Fariseii au venit deodată și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. Isus le dădea în grijă și le zicea: „Luați seama să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.” Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. „Și când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?” Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus l-a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă, și când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. Atunci Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!” Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareei lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții – Ilie; alții: – unul din proroci.” „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?” „Tu ești Hristosul”, I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze! Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Și la ce-i folosește unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam preacurvar și păcătos Se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”
Marcu 8:1-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În timpul acelor zile se adunaseră din nou foarte mulți oameni în jurul lui Isus; dar nu aveau ce să mănânce. Isus Și-a chemat discipolii și le-a zis: „Îmi este milă de această mulțime de oameni care stă lângă Mine de trei zile fără să aibă mâncarea necesară. Dacă le voi oferi ocazia să plece așa flămânzi cum sunt, vor leșina de foame pe drum; pentru că unii dintre ei au venit de la mare distanță.” Discipolii I-au răspuns: „Zona este nepopulată. Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe acești oameni tocmai aici?” Isus le-a zis: „Câte pâini aveți?” Ei au răspuns: „Șapte.” Atunci Isus a poruncit oamenilor să stea jos pe pământ. A luat cele șapte pâini; și după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a rupt și le-a dat discipolilor Săi; iar ei le-au împărțit mulțimii de oameni. Mai aveau și câțiva peștișori pe care i-au împărțit după ce Isus a proclamat o binecuvântare pentru ei. Au mâncat și s-au săturat; iar la sfârșit, au adunat resturile, umplând cu ele șapte coșuri. Cei care mâncaseră erau aproximativ patru mii de persoane. Apoi Isus le-a oferit ocazia să plece. El a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi și au venit în zona Dalmanutei. Fariseii au venit în mod surprinzător și L-au provocat pe Isus la o polemică. Ei I-au cerut să Își demonstreze autoritatea în fața lor, făcând un miracol. Isus a oftat profund și apoi a zis: „De ce pretinde această generație de oameni să asiste la miracole? Vă asigur că această pretenție nu îi va fi satisfăcută!” Apoi i-a lăsat și a urcat din nou în barcă pentru a ajunge pe malul opus. Discipolii Lui uitaseră să ia pâini; iar cu ei, în barcă, nu aveau decât o pâine. Isus îi avertiza zicându-le: „Fiți atenți: să vă feriți bine de «aluatul» fariseilor și de cel al lui Irod!” Discipolii Lui își ziceau: „Vorbind astfel, ne reproșează faptul că nu avem suficiente pâini!” Isus a înțeles cum erau interpretate cuvintele Lui; și le-a zis: „De ce vă gândiți tocmai la lipsa de pâini? Nici acum nu înțelegeți? Tot insensibili și nereceptivi ați rămas? Ochii și urechile pe care le aveți nu vă ajută deloc? Dar oare nici nu vă amintiți ce s-a întâmplat cu puțin timp în urmă? Când am rupt cele cinci pâini din care au mâncat cei cinci mii de bărbați, câte coșuri cu resturi ați adunat?” Ei au răspuns: „Douăsprezece coșuri!” El a continuat: „Și câte coșuri s-au umplut cu resturi după ce au mâncat patru mii de bărbați din cele șapte pâini pe care le-ați rupt?” Discipolii Săi au răspuns: „Șapte coșuri.” Isus le-a zis: „Nici acum nu înțelegeți?” Au venit împreună la Betsaida. Acolo a fost adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus în afara satului. Apoi i-a aplicat salivă pe ochi; și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar parcă ar fi niște copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi și i-a cerut să se uite fix; și când s-a concentrat așa cum i s-a cerut, a fost vindecat și a văzut toate lucrurile clar. Atunci Isus l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri în sat și nici să nu informezi pe cineva din el despre ce ți s-a întâmplat!” Isus a plecat împreună cu discipolii Săi în zona satelor provinciei Cezareea care era guvernată de Filip. Pe drum, El le-a pus următoarea întrebare: „Ce părere au oamenii cu privire la identitatea Mea?” Ei I-au răspuns: „Unii cred că ești Ioan Botezătorul; alții consideră că Tu ai fi Ilie; în timp ce alții spun despre Tine că ești unul dintre profeții poporului evreu.” El i-a întrebat: „Dar voi ce părere aveți despre Mine? Cine sunt Eu pentru voi?” Petru I-a răspuns: „Tu ești Cristos!” Isus le-a ordonat în cel mai categoric mod să nu comunice altora această informație cu privire la identitatea Sa. Atunci a început să îi învețe că Fiul Omului trebuie să treacă prin multe suferințe, că va fi contestat de conducătorii religioși ai poporului evreu, reprezentați de preoți și de experții în lege(a mozaică). Le-a mai spus că după toate acestea, va fi omorât și că după trei zile va învia. Vorbea cu ei foarte deschis. Dar Petru L-a luat separat pe Isus și a început să Îi facă reproșuri. Isus S-a întors; și privindu-Și discipolii, S-a adresat direct lui Petru în auzul tuturor, zicându-i: „La spatele Meu, Satan! Tu, Petru, nu gândești ca Dumnezeu, ci promovezi mentalitatea oamenilor!” Apoi a chemat la Sine mulțimea de oameni împreună cu discipolii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se dezică de felul lui de a fi, să își ia crucea și așa să Mă urmeze. Oricine va dori să își protejeze viața, o va pierde; dar oricine își va consuma viața pentru cauza Mea și a Veștii Bune, și-o va recupera. Și, de fapt, ce rezolvă un om câștigând toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau, cu alte cuvinte, ce poate oferi un om ca echivalent pentru sufletul lui? Să știți că oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele între oamenii acestei generații adultere și păcătoase, va primi același tratament din partea Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”
Marcu 8:1-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În zilele care-au urmat, Mare norod s-a adunat, Ca să-L asculte, pe Iisus. El, ucenicilor, le-a spus: „Mi-e milă de această gloată. S-au împlinit trei zile, iată, De când aici stau, lângă Mine, Și n-au mâncat nimic. Nu-i bine, Flămânzi, să-i las, a se-nturna Acasă, căci vor leșina, Pe drum, de foame. Sunt trudiți – Mulți, de departe sunt veniți.” Discipolii au întrebat: „Cum va putea fi săturat, Aici și-acum, acest popor, În ăst pustiu, neprimitor?” „Să-mi spuneți, câte pâini aveți?” A-ntrebat El. „Șapte.” „Vedeți? Atuncea, pâinea e destulă – Ajunge, pentru-a fi sătulă, Întreaga lume de aici” – Le-a spus Iisus, la ucenici. Apoi, a zis norodului, Ca fiecare-n locul lui, Să se așeze pe pământ. A mulțumit Domnului Sfânt, Și-n urmă, pâinea, a luat-o, A frânt-o în bucăți, și-a dat-o Pe mâna ucenicilor, Să o împartă la popor. Ei mai aveau și câțiva pești. Când i-a luat și pe acești, Iisus i-a binecuvântat Și ucenicilor i-a dat, Ca să-i împartă și pe ei. Astfel, au fost hrăniți toți cei Aflați acolo; au mâncat Cu toții și s-au săturat, Iar coșurile adunate – Cu firmituri – șapte-au fost toate. Cam patru mii de inși mâncară Atuncea, și se săturară. Iisus, de ucenici urmat, În Dalmanuta a plecat, Cu o corabie. La ei, Veniră niște Farisei, Care, știindu-i din ‘nainte, Porniră-o ceartă de cuvinte, Cerând un semn din cer. Iisus A suspinat în Duh și-a spus: „Un semn, neamul acest voiește, Dar vă asigur: nu primește!” Urcă-n corabie apoi, Și se întoarse înapoi. O pâine-aveau, când au plecat, Căci ucenicii au uitat, Alta, să cumpere. Iisus Le-a dat în grijă și le-a spus: „Neîncetat, atenți să fiți: De-un aluat să vă păziți – De cel al Fariseilor Și-al lui Irod!” În gândul lor, Discipolii au cugetat: „Vorbește-așa, căci am uitat – Cu graba să ne îmbarcăm – De pâine, ca să cumpărăm.” El, însă, gândul le-a citit: „De ce, la pâine, v-ați gândit?” – I-a întrebat – „Tot nu puteți, Ceea ce-am spus, să-nțelegeți? Vă este inima-mpietrită? Vederea voastră e slăbită, Încât chiar dacă ochi aveți, Cu toate-acestea, nu vedeți? Urechi aveți, dar n-auziți! Cum oare, nu vă amintiți Când Eu am frânt cele cinci pâini, Iar voi – cu ale voastre mâini – Cinci mii de inși, ați săturat? Coșuri, câte ați ridicat, Cu firmituri ce-au mai rămas?” „Doișpe!” – răspunseră-ntr-un glas Discipolii. „V-ați amintit, Când șapte pâini, am împărțit, Și cum patru mii de bărbați Au fost, atuncea, săturați? Știți câte coșuri ați adus, Cu firmituri?” „Șapte!” – au spus Discipolii din nou. „Vedeți? Și nici acum, nu-nțelegeți?” Când, la Betsaida, ei s-au dus, Un orb, în fața lui Iisus, A fost pe dată-nfățișat. Însoțitorii L-au rugat Să îl atingă. Atunci, El, Luându-l pe orbul acel, De mână, a ieșit din sat. Apoi, pe ochi, i-a pus scuipat Și-Și lăsă mâna peste el, Zicând: „Ce vezi?” Orbul acel Răspunse: „Acum, văd ceva… Văd că se mișcă cineva… Văd niște oameni mergând… dar, Copaci parcă ar fi, îmi par.” Iisus, mâna, pe ochi, i-a pus, Și să privească țintă-a spus. Îndată, fu tămăduit, Și-a văzut totul, deslușit. Iisus, acasă, l-a trimis: „În sat, să nu intri!” – i-a zis – „Să nu spui ce s-a întâmplat, La nimeni!” Apoi, l-a lăsat. Iisus, cu-ai Săi, veni să stea, La Filip, în Cezarea. Acolo, El i-a întrebat, Pe ucenici: „Nu ați aflat, Ce spune lumea, despre Mine? Știe norodu-acesta, cine Sunt Eu?” „Așa zice poporul: Că ești Ioan Botezătorul, Iar alții spun că ești Ilie, Cel care-i așteptat să vie; Și foarte mulți, din acest loc, Consideră că ești proroc.” „Voi, însă” – a-ntrebat El iar – „Voi, cine credeți că sunt, dar?” „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” – Petru a zis – „Așa cred eu! Tu ești Hristosul, negreșit!” Atunci, Iisus le-a poruncit, Să nu mai spună nimănui, Că El e Fiul Domnului. De-atunci, Iisus a început Ca să le facă cunoscut, Care e viitorul Lui: Le-a spus că Fiul omului, Mult are ca să pătimească Și că au să-L tăgăduiască Bătrânii, preoții cei mari – Cu toți vestiții cărturari – Și omorât are să fie, Dar, în trei zile, o să-nvie. Iisus, pe față, le-a vorbit, Când aste lucruri le-a vestit, Iar Petru-ndată L-a luat, Deoparte, unde L-a mustrat. El, pe discipoli, i-a privit Și-apoi, lui Petru, i-a vorbit: „Satano! Înapoia Mea! Căci gândurile acestea Nu sunt spre lucrul Domnului, Ci-s către lucrul omului!” Apoi, El, ucenicilor Și, de asemeni, tuturor Celor prezenți, le-a spus: „De vrea Oricine, ca pe urma Mea, Să meargă, renunțe la Sine, Să își ia crucea, și pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că, Oricine-i cel ce încearcă Să-și scape viața, va muri! Însă acel ce va pieri, Din a Mea pricină, acel O s-o câștige, pentru el! Care-i folosul omului, Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul, să și-l salveze Și astfel, viața să-și păstreze? Rușine, cui îi e, de Mine, De-al Meu cuvânt, să știe bine, Că rușina-se-va de el Și Fiul omului, la fel, Când, însoțit de sfinții Lui, Veni-va-n slava Tatălui.”
Marcu 8:1-38 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulțime mare și neavând ce să mănânce, i-a chemat pe discipoli și le-a spus: „Mi-e milă de mulțime, pentru că stau cu mine deja de trei zile și nu au ce să mănânce. Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leșina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceștia cu pâine aici în pustiu?”. El i-a întrebat: „Câte pâini aveți?”. I-au spus: „Șapte”. Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, le-a frânt și le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulțimii. Și mai aveau câțiva peștișori. Binecuvântându-i, a spus ca și pe aceștia să-i pună înainte. Au mâncat, s-au săturat și au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăți șapte coșuri. Erau cam patru mii. El le-a dat drumul și îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părțile Dalmanutei. Apoi, ieșind fariseii, au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer ca să-l pună la încercare. Suspinând în duhul său, a spus: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevăr vă spun, niciun semn nu va fi dat generației acesteia”. Și, lăsându-i, s-a urcat din nou [în barcă] și a plecat spre celălalt țărm. Uitaseră să ia pâine și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. El i-a avertizat: „Vedeți și păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Iród!”. Iar ei discutau între ei că nu au pâine. El, cunoscând [aceasta], le-a spus: „De ce discutați că nu aveți pâine? Încă nu pricepeți și nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, și nu vedeți; aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți ați adunat?”. I-au spus: „Douăsprezece”. „Și cele șapte [pâini] pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți ați adunat?”. Ei i-au spus: „Șapte”. Iar el le-a zis: „Încă nu înțelegeți?”. Au venit la Betsáida, iar ei i-au adus un orb și l-au rugat să-l atingă. [Isus], luându-l de mână, l-a dus în afara satului; și, punându-i salivă pe ochi, și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?”. Apoi, ridicându-și [ochii], a spus: „Văd oamenii ca niște copaci; îi văd umblând”. Atunci și-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar și s-a vindecat și vedea toate lucrurile clar. Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri deloc în sat!”. Isus și discipolii săi au plecat spre satele Cezaréii lui Fílip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: „Cine spun oamenii că sunt eu?”. Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezătorul», alții, «Ilíe», iar alții, «Unul din profeți»”. Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?”. Răspunzând, Petru i-a spus: „Tu ești Cristosul!”. Și le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. Atunci a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie. Și le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se și privindu-și discipolii, l-a certat pe Petru și a spus: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”. Chemând la sine mulțimea și pe discipolii săi, le-a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine, însă, își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie o va salva. Așadar, ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său? Dacă cineva se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinți”.
Marcu 8:1-38 Noua Traducere Românească (NTR)
În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis: ‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce, iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe. Ucenicii Lui I-au răspuns: ‒ De unde ar putea lua cineva pâini aici, în deșert, ca să-i sature pe acești oameni? Isus i-a întrebat: ‒ Câte pâini aveți? Ei au zis: ‒ Șapte. Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. Mai aveau și câțiva peștișori. El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i-a lăsat să plece, Isus S-a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S-a dus în părțile Dalmanutei. Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând de la El un semn din cer, ca să-L pună la încercare. Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn“. Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării. Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. Isus le-a poruncit, zicând: ‒ Aveți grijă, feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod! Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini. Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: ‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai aduceți aminte, atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat? Ei I-au zis: ‒ Douăsprezece. ‒ Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat? Ei I-au zis: ‒ Șapte. Atunci El le-a zis: ‒ Tot nu înțelegeți? Când au ajuns în Betsaida, I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat. A pus scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: ‒ Vezi ceva? Omul s-a uitat și a zis: ‒ Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă. Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i-a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar. Isus l-a trimis acasă, zicând: ‒ Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat! Isus S-a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le: ‒ Cine zic oamenii că sunt Eu? Ei I-au răspuns, zicând: ‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți. El i-a întrebat: ‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu? Petru, răspunzând, I-a zis: ‒ Tu ești Cristosul! Atunci Isus le-a atras atenția să nu spună nimănui despre El. Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând: ‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor. Apoi i-a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Căci, de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.