Marcu 7:24-37
Marcu 7:24-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea. Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți, să vorbească.”
Marcu 7:24-37 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea. Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis. Şi I-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba. Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!” Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede. Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult. Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”
Marcu 7:24-37 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și de acolo s-a sculat și s-a dus între ținuturile Tirului și ale Sidonului și a intrat într-o casă și dorea ca nimeni să nu știe; dar nu a putut fi ascuns. Fiindcă o femeie, a cărei fetiță avea un duh necurat, a auzit despre el și a venit și a căzut la picioarele lui; Femeia era grecoaică, de națiune siro-feniciană; și l-a implorat să scoată dracul din fiica ei. Dar Isus i-a spus: Lasă întâi copiii să se sature; fiindcă nu este potrivit să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței. Iar ea a răspuns și i-a zis: Da, Doamne, totuși și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. Și el i-a spus: Pentru acest cuvânt, du-te; dracul a ieșit din fiica ta. Și când a ajuns acasă, a găsit dracul plecat și pe fiica ei întinsă pe pat. Și din nou, plecând din ținuturile Tirului și Sidonului, a venit la marea Galileii, prin mijlocul ținuturilor Decapolei. Și ei i-au adus pe unul care era surd și avea un impediment în vorbire; și l-au implorat să își pună mâna pe el. Și l-a luat deoparte afară din mulțime și și-a pus degetele în urechile lui și a scuipat și i-a atins limba, Și privind în sus spre cer, a oftat și i-a spus: Effata, care înseamnă, Deschide-te. Și îndată urechile i-au fost deschise și frâul limbii sale a fost dezlegat și vorbea clar. Și le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult proclamau aceasta. Și erau peste măsură de înmărmuriți, spunând: Toate le-a făcut bine; face deopotrivă pe surzi să audă și pe muți să vorbească.
Marcu 7:24-37 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Isus a plecat de acolo și S‑a dus în ținutul Tirului [și al Sidonului]. A intrat într‑o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n‑a putut să rămână ascuns. Ci, îndată, o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre El și a venit și I‑a căzut la picioare. Femeia aceasta era vorbitoare de limbă greacă, de obârșie siro‑feniciană. Ea L‑a rugat să scoată demonul din fiica ei. Isus i‑a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței!” „Da, Doamne”, I‑a răspuns ea, „dar și cățeii mănâncă sub masă din firimiturile copiilor!” Atunci Isus i‑a zis: „Pentru cuvântul acesta, du‑te; a ieșit demonul din fiica ta.” Când s‑a dus femeia acasă, a găsit copila culcată în pat, iar demonul ieșise din ea. Isus a părăsit iarăși ținutul Tirului și a venit prin Sidon către Marea Galileei, în ținutul Decapole. I‑au adus un surd care era și gângav și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. El l‑a luat deoparte din mulțime, apoi Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Său. Și‑a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „ Effata ”, care înseamnă: „Deschide‑te!” Îndată i s‑au deschis urechile, i s‑a dezlegat limba și vorbea foarte deslușit. Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai stăruitor, cu atât Îl vesteau mai mult. Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „Cât de bine le face pe toate! Chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”
Marcu 7:24-37 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. Căci îndată o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiica ta.” Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea. Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileei, trecând prin ținutul Decapole. I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. El l-a luat laoparte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „ Efata !”, adică „Deschide-te!” Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți – să vorbească!”
Marcu 7:24-37 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo. Dar nu a putut să rămână neobservat; pentru că imediat a venit la El o femeie care s-a aruncat la picioarele Lui. Ea avea o fetiță care era posedată de un demon. Venise la Isus pentru că auzise vorbindu-se despre El. Femeia care Îl ruga să scoată demonul din fiica ei, era de naționalitate siro-feniciană. Isus i-a zis: „Lasă-i întâi pe copii să se sature; pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci cățeilor.” Femeia I-a răspuns: „Este adevărat ce spui, domnule; dar și cățeii de sub masă mănâncă din ce rămâne în urma hrănirii copiilor.” Atunci Isus i-a zis: „Suficient! M-ai convins! Poți pleca acasă; pentru că deja demonul a ieșit din fiica ta!” Când a intrat în casă, femeia și-a găsit fetița culcată în pat și eliberată de demon. Isus a plecat din zona Tirului și a ajuns din nou la Marea Galileeii trecând prin Sidon, localitate care aparținea regiunii numite Decapolis. Acolo I-au adus un surd care vorbea cu mare dificultate; și L-au rugat să își pună mâinile peste el. Isus l-a luat separat de mulțimea de oameni, i-a pus degetele Sale în urechi și i-a atins limba cu saliva Lui. Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!”, care se traduce cu „Deschide-te!” Imediat, atât urechile, cât și gura, au funcționat normal; și acel om a vorbit foarte clar. Isus le-a cerut în mod categoric să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat; dar cu cât le cerea mai mult acest lucru, cu atât vorbeau mai mult despre El. Ei erau foarte surprinși și exclamau: „Este fantastic! El îi vindecă și pe surdo-muți!”
Marcu 7:24-37 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului. La o căsuță S-a oprit, Spre a nu fi descoperit, Dar n-a putut rămâne-ascuns. La El, îndată, a pătruns O mamă, foarte necăjită – Fata fiindu-i stăpânită, De un duh rău. A auzit, Despre Iisus, ce s-a vorbit, Și-n grabă, ea a alergat La El și I s-a închinat. Acea femeie Canaaneană, Era siro-feniciană – Grecoaică, după al ei fel, Străină, în locul acel. Ea Îl rugase, pe Iisus, Să-i scape fiica. El a spus: „Nu-i bine, pâinea, să o iei, De la copii și, la căței, Să o arunci; ci pe copii, Întâi, îi saturi – cred că știi!” „Așa e Doamne, dar și ei” – Răspunse ea – „bieții căței, Cu firmituri, își potolesc Foamea, pe care le găsesc, Pe jos, căzute-ntâmplător, Sub mesele copiilor.” Mirat de al ei crez, Iisus, Femei-aceleia i-a spus: „Prin felu-n care ai vorbit, Copila s-a tămăduit!” Acasă, ea a alergat Și și-a găsit fetița-n pat, Șezând cuminte, liniștită, De duhul cel rău, părăsită. Iisus plecă, după aceea, Din Tir, și merse-n Galileea. Pe la Decapole-a trecut, De-a vizitat acel ținut. Un surdo-mut a fost adus, Și-n fața Domnului l-au pus. Acei care l-au însoțit, De-nvățător au stăruit, Rugându-L, pentru omu-acel, Să Își așeze, peste el, Mâna, spre a fi vindecat. Iisus, atuncea, l-a luat Și într-un loc retras l-a dus. Un deget, în urechi, i-a pus, Și-atinse cu scuipatul Lui, Limba legată-a mutului. Apoi, spre cer, și-a ridicat Ochii, și-adânc, a suspinat, Iar când, „Efata!” a rostit – „Deschide-te!” – e tălmăcit – S-a întâmplat, ca într-un vis: Urechile i s-au deschis, Vorbirea i s-a dezlegat, Iar omul fost-a vindecat. Iisus îi zise, omului, Să nu mai spună nimănui, În ce fel s-a tămăduit. Însă, cu cât era oprit, Omul – sau cei ce l-au adus – Cu-atât mai mult, la toți, au spus. Cei ce-au văzut, uimiți erau, Peste măsură, și ziceau: „Prin vorbă, sau mâna de-Și pune, Toate le face de minune: Surzii auzu-și dobândesc, Cei ce-au fost muți, acum vorbesc.”
Marcu 7:24-37 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Apoi, ridicându-se de acolo, a venit în ținutul Tírului și Sidónului și a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu știe; însă nu a putut să [rămână] ascuns, căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el și, venind îndată, a căzut la picioarele lui. Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei. El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”. Dar ea i-a răspuns: „Doamne, chiar și cățeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor”. El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieșit din fiica ta!”. Și, plecând acasă, a găsit fata întinsă pe pat și diavolul ieșise din ea. Ieșind din nou din ținutul Tírului, a trecut prin Sidón spre Marea Galiléii, în ținutul Decápole. I-au adus un surd care vorbea cu greu și l-au rugat să-și pună mâna peste el. Luându-l la o parte din mulțime, i-a pus degetele în urechi și, cu salivă, i-a atins limba. Apoi, ridicându-și [ochii] spre cer, a suspinat și a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!”. Îndată i s-au deschis urechile și i s-a desfăcut legătura limbii și vorbea corect. Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea și, peste măsură de uluiți, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească”.
Marcu 7:24-37 Noua Traducere Românească (NTR)
Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia. Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, dar Isus i-a zis: ‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței. Însă ea a răspuns și i-a zis: ‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. Atunci El i-a zis: ‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta. Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise. Atunci Isus a ieșit iarăși din teritoriul Tyrului și S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul teritoriului Decapolisului. Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „ Efata !“, care înseamnă: „Deschide-te!“. Și imediat i s-au deschis urechile, i s-a descleștat limba și a început să vorbească bine. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.